[ Acest articol este publicat în limbajul de lemn specific securiștilor conform cu originalul.
Denigrarea Legiunii, șefilor legionari și a exilului ].
A.C.N.S.A.S., fond S.I.E
Documente din arhivele secrete ale securității (1948-1989)
Cel mai numeros grup activ și dinamic din emigrația românească, îl formează legionarii.
Mai ales după anul 1948, după ce politica cercurilor imperialiste din Occident se îndreaptă tot mai mult spre fascism, legionarii sprijiniți activ de către americani, încep sã ducã acțiuni de suprafața, pentru a fi considerați ca un partid politic.
Urmărind de a se afirma ca o grupare politică, legionarii încearcă să pătrundă în conducerea organizațiilor fugarilor români și au reușit în mare măsură să domine aceste organizații reacționare. Ei caută sã aibă reprezentanți chiar în Comitetul Național Român pentru care scop, au trimis memorii lui Mihai, dar care au fost respinse.
Pe măsură ce antagonismul dintre cele două lagăre se ascute, imperialiștii sprijină și mai mult activitatea legionară. De aproape un an de zile, suntem în fața unei campanii abil organizate și puternic susținuta prin toate mijloacele propagandistice, prin care legionarii au ieșit în arena luptei politice de suprafață,
căutând să se impună ca formă politică în primul rând în fața stăpânilor lor americani, pentru a putea pretinde ulterior și apoi ocupa locurile spre care râvnesc în Comitetul Național Român sau alt organ de conducere politică a emigrației.
După cum ați putut vedea din lucrările precedente, legionarii se împart în două grupări și anume:
Grupul lui Horia Sima, grupul mare și grupul lui Papanace și Ilie Gârneață, grupul mic, numit și grupul „mexicanilor“.
Cel mai bun și mai puternic mijloc pe care-l dețin legionarii în propagarea și susținerea ideilor lor, îl constituie presa care apare aproape în toate centrele unde se găsesc legionari.
Ceea ce caracterizează aceastã presã, este faptul că ea a reușit să se facã apreciatã prin dinamismul sãu în fata stăpânilor ei, primind în același timp sprijinul moral și material din partea acestora.
Datorită resurselor materiale de care dispun legionarii, s-a creat posibilitatea ca ei să dețină cea mai bogată presă (cca 59 de ziare și reviste) ce apar în bune condițiuni tehnice.
Linia adoptată de presa legionară este următoarea:
– Elaborând lozinci pseudo-democratice, caută să atragă de partea sa cele mai diverse categorii de emigranți. Aceasta culminează cu apelurile ce le lansează privind lărgirea și întărirea permanentă a „Frontului Libertății“, front ce a luat ființă în luna ianuarie a acestui an.
Toate revistele legionare îndeamnă emigrația spre unire, prezentând în ultimul timp pe „Frontul Libertății“, ca organ ce ar putea face această unire. În general, linia presei legionare este aceea de a îndemna emigrația la unire, prin vechile lozinci mistice.
O altă linie adoptată de presa legionară, este aceea de atac împotriva a tot ceea ce nu este legionar, exceptând bineînțeles persoanele Rădescu și Grigore Gafencu, prezentați de către ei drept figurile cele mai reprezentative ale exilului românesc.
Astfel, parcurgând publicațiile legionare, pentru a vedea care este linia de atac a presei legionare, vom putea observa că ea se împarte în două:
I. Atac îndreptat împotriva țării noastre și a întregului Lagăr al Păcii, atac care se manifestă printr-o propagandă de defăimare și calomnii la adresa orânduirii noastre, reliefând Mișcarea legionară ca o luptătoare consecventă împotriva comunismului și respectiv împotriva Uniunii Sovietice. Concomitent cu aceasta ei caută să se impună și imperialiștilor, ca singura forță capabilă de acțiuni tari.
II. Atacuri îndreptate împotriva celorlalte grupări politice.
a) Față de Comitetul Național Român și Visoianu
Dacă la înființarea Comitetului Național Român, legionarii adoptaseră o acțiune docilã și de lingușire, numai cu scopul de a pătrunde în acest Comitet, pe urmã, o dată cu neprimirea lor în acesta, politica arboratã de către ei s-a schimbat mergând pe linia boicotării si aceasta din ce în ce mai tare cu cât ei se afirmau dar și primeau ajutor de la americani.
Linia atacurilor directe și ascuțite care au început împotriva Comitetului Național Român, de la înființarea lui, dar mai ales împotriva lui Visoianu, este din ce în ce mai accentuată.
Despre reprezentanții partidelor din Comitetul Național Român, se vorbește ca despre „sforari camuflați în rezistenți înverșunați“ sau „oameni puși special pentru a produce confuzii“.
Despre organul Comitetului Național Român, „[La] Nation Roumaine“ se scrie cã „bagatelizează suferințele fugarilor“.
Pe mãsurã ce datorită imperialiștilor – pozițiile legionarilor se întăresc în mijlocul emigrației, acestia adoptã un ton mai agresiv, cãutând sã demonstreze masei de emigranți si stãpânilor lor, superioritatea pe care o dețin. Atacul împotriva celorlalte grupări politice, dar în special împotriva Comitetului Național Român, este dur, consecvent si nu scapă ocazie fãrã a-i ataca vârfurile, legionarii numind pe conductorii Comitetului Național Român, hoți, delapidatori, borfași, trădători etc.
Lucian Furdui în articolul sãu „Un pas la stânga și doi la dreapta“ articol apărut în luna iunie a.c. în „Însemnări“ scria:
„Dacă nu am exista noi, ar trebui sã ne inventați. Oriunde ați vrea să gãsiți români, pe acei specialiști anticomuniști. și de unde vreți să recrutați batalioanele de parașutiști, companii de carne voluntarã, pe cadavrele cărora să vă puteți ce-i drept bate’n piept, arãtând cã și România va fi contribuit la indispensabilul efort de sânge în viitorul rãzboi?“
Aceste rânduri au fost adresate grupurilor politice din emigrație, dar pentru cã ele fac atenți și pe stăpânii multimilionari asupra calităților legionarilor, reprezintã o adevãratã ofertã pentru bunii plãtitori, pentru cei din Wall-Street.
Deci, ar dori să spună dl. Furdui, noi suntem selecționații selecționaților și ca atare nouã ni se cuvin dolarii.
Mai mult încã, Horia Sima în interviul care l-a acordat numãrului din septembrie al ziarului „Însemnări“, vorbind despre Visoianu, spunea:
„Prezența lui Constantin Visoianu în fruntea acestui Comitet, este o permanentã sfidare“.
Vorbind despre coexistența „Frontului Libertății“ și a Comitetului Național Român, declara:
„Frontul Libertății este în primul rând un instrument de luptă. Problema unui Comitet Național, rãmâne deschisã. Actualul comitet, nu reprezintă nici pe românii din țară și nici pe cei din emigrație. Nu-l recunoaștem si nici nu tratãm cu el“.
b) Atitudinea fată de „Liga Românilor Liberi“ și Rădescu
Încă de la înființarea sa „Liga“ a fost lãudatã de cãtre presa legionarã. Iatã ce spunea presa legionarã în legătură cu aceasta:
„Pentru prima datã în exil, se realizează o forță politicã ce cuprinde aproape unanimitatea părerilor românești și al cărui cadru va fi probabil considerabil lărgit.
Îi urăm succes noului organism“.
Mai târziu si aceasta începând din vara acestui an [1952–n. n. ], când legionarii au început să ducă o campanie de proporții pentru susținerea „Frontului Libertății“, au adoptat o poziție de rezervã fată de „Liga“ lui Rãdescu. Tocmai ca urmare a întăririi pozițiilor legionare, ei merg și mai departe, fãcând chiar unele „aprecieri“ asupra „Ligii“. Astfel ziarul „Libertatea“ din Madrid scria:
„Am așteptat ca și Liga sã lucreze, iat-o la rândul ei împiedicatã. Mãrturisim fãrã nici o perfidie, că am înregistrat cu sincerã pãrere de rãu, simptomele de dezagregare ce de la o vreme se manifestã în sânul Ligii“.
Cauzele pentru care presa legionarã se oprește la simple aprecieri asupra Ligii si nu trece la atacuri vehemente, se datorește tocmai faptului cã legionarii sperã cã într-un viitor apropiat, Liga va deveni un factor dependent de Mișcarea legionarã. Aceastã presupunere ne este întãritã tocmai de infiltrarea elementelor legionare în sânul „Ligii“ lui Rãdescu.
c) Atitudinea fată de membrii fostei familii regale
Cucerind zi de zi aderenți la Mișcarea Legionarã, apropiindu-se în același timp din ce în ce mai mult si interesele lor cu acelea ale imperialiștilor americani, ei își îndreaptã acum atacul si asupra lui Mihai, socotindu-l ca unul ce le-a trãdat interesele. De asemenea el este considerat ca unul ce s-a vârât singur în linia atacurilor lor, făcând cauză comună cu Comitetul Național Român. Iatã ce scria Horia Sima în legãturã cu aceasta, în interviul său, acordat în luna septembrie a.c. [1952 – n. n.] revistei „Însemnãri“:
„Un suveran trebuie să se mențină în rolul de arbitru al luptelor politice interne.
El nu se alãturã nici unui partid, nici unei grupări, nici unei asociații de interese, ci se ridicã deasupra tuturor. Când un suveran își manifestã în mod vădit preferințe politice, atunci el coboarã din rolul de arbitru și firesc cã se expune atacurilor altor părți care se consideră prejudiciate de intervenția lui neloialã și neconformă practicei constituționale“.
Această poziție, adoptatã de către presa legionară față de Mihai si camarila sa, face parte integrantã din tactica legionarã, linia adoptatã de legionari împotriva acelor elemente ce sprijinã, într-o formã sau alta, Comitetul Național Român si vârfurile lui.
Unul din exponenții familiei regale ce este atacat puternic este Carol, fiind considerat drept cãlãul Miscãrii Legionare.
Ex. prințesa Ileana este lãudatã de către Mișcarea Legionară. Activitatea ei fiind dusã, dupã cât se pare în interes legionar.
În primăvara a.c. [1952 – n. n. ], presa legionarã scria în fraze elogioase, despre „extraordinarul turneu de propagandă“ pe care l-a fãcut ex. prinþesa Ileana în Statele Unite, unde a ținut 21 de conferințe la centre universitare mai importante, fiind secondatã îndeaproape de amantul ei, legionarul Nelu Mânzatu.
d) Atitudinea față de grupul fracționiștilor Gârneață-Papanace
Împotriva acestora, nu se fac nici un fel de atacuri, fapt ce nu concordă cu atitudinea legionarã adoptatã de acei pe care-i consideră cã „i-a părăsit“ adică i-a trădat și față de care ei folosesc arma atacurilor furibunde.
Dacã aceasta a fost linia politicã adoptatã de către presa legionarã simistã, în ceea ce privește însă a doua grupare legionarã, gruparea lui Papanace, imprima presei următoarea linie: aparent este împotriva grupării simiste, în fond adoptă aceeași politică legionară, fărã a lua o atitudine clarã față de diversele grupări ale emigrației si certurile lor.
În continuare, vom căuta sã redăm în limita materialului ce-l deținem, care sunt ziarele legionare simiste, precum și acele ziare care susțin gruparea așa-zisa fracționista a lui Papanace.
Astfel:
În Austria
La Linz, apare ziarul „Vestitorul“ ce se dă drept succesorul „Bunei Vestiri“ din țarã, care dupã unele informații, ar fi organul oficios de presă al legionarilor simisti.
Responsabilul ziarului este un oarecare dr. Emil Ionescu – nume fictiv – iar corespondența pentru ziar se primește la adresa legionarului Sandu Marin de la Salzburg.
Articolele ce apar în acest ziar, nu sunt semnate. Tocmai datoritã faptului cã se gãseste în Austria, unde existã un numãr important de Volksdeutsche, acest ziar duce o politicã de atragere de partea sa a Volksdeutsche-lor, rezervându-le chiar o paginã în limba germană.
Germania
La München, apare ziarul „Îndreptar“de sub influenta legionarilor simisti. Este o foaie care îmbracă mai mult un aspect religios și apare sub conducerea preotului Florin Popan (omul Vaticanului). Principalii colaboratori ai acestui ziar sunt: Dr. Racoveanu Gheorghe, Dr. Constantin Sasu, Preotul Bârlea Octavian, Alex. Gregorian și alții.
Deși sub influentă legionarã „Îndreptar“ nu cuprinde articole tari la adresa celorlalte grupãri politice românești.
La München ar mai apãrea, dupã ultimele informații ce le deținem, ziarul legionar „Cuvântul studențimii“. Nu deținem nici un număr din acest ziar.
La Stuttgart, sub nomenclatura de organ al Cercului Românesc de Studiu și Cercetări Științifice din Germania, apare revista legionară „Orizont“de sub conducerea lui Constantin Ghidel, Dr. Rugină Anghel și Dr. Teodorescu Ștefan.
Cei care colaborează la această revistă sunt: Ghidel, Ruginã Anghel, Teodorescu Ștefan, Victor Buescu, Munteanu Bazil, Mircea Eliade, Vintilã Horia și alții.
Revista „Orizonturi“ se ocupă cu filosofia, arta și economia politicã, ascunzând sub aceastã mascã activitatea sa legionarã.
Are legături cu universitățile din Vest, cu Fondul greco-catolic din Germania al preotului Bârlea Octavian, cu legionarii din diferite țări.
De asemenea, dupã unele informații verosimile, ce le deținem, Grigore Manoilescu se va stabili în Germania unde va deschide o tipografie. Se bănuiește cã scopul urmãrit, este acela de a intensifica activitatea propagandistică a legionarilor.
Franța
În anul 1948, la Paris, a apãrut ziarul „Chemarea“în prezent suspendat de cãtre organele franceze. Acest ziar era sub conducerea lui Ștefănescu Govora, Alexandru Cristescu și subvenționat de Pamfil Șeicaru. Majoritatea articolelor erau scrise de către Pamfil Șeicaru, Govora, Alexandru Cristescu si Nicolae Vrabie.
În locul acestui ziar, la 1 iulie a.c. a apãrut „Analele Politice“,ziar editat de Pamfil Șeicaru la Palma de Mallorca – Spania. Este considerat drept continuatorul „Chemãrii“.
De asemenea, la Paris mai apãruse revista „Luceafãrul“de sub conducerea lui Mircea Eliade, care în prezent și-a încetat și ea apariția.
Spania
La Madrid apare „Libertatea Românească“, revistã legionarã de sub conducerea lui Horia Stamatu și Mihail Fotin Ionescu. Revista se intitulează „revistă de gândire și acțiune“. Dintre publicațiile românești reacționare, aceastã revistã apare în cele mai bune condițiuni tehnice.
La Madrid mai apare revista „Destin“ de sub conducerea legionarului simist George Uscătescu și ziarul „Libertatea“, organ al legionarilor simisti din Spania, de sub conducerea lui Crisu Axente.
Un alt mijloc de propagare a ideilor legionare, este și editura legionarã de la Madrid, numitã „Cartea Românească“, înființată din inițiativa unui grup de intelectuali la 23 aprilie 1952. Aceasta publicã o serie de lucrãri legionare si care apoi sunt răspândite în masa emigrației.
Italia
La Roma apare sub conducerea lui Petre Vălimăreanu, ziarul „Vatra“ organ al legionarilor antisimisti ce se intituleazã „Foaia Româneascã de opinie și informație“.
Este un organ lunar dar care apare în proaste condițiuni tehnice. Fațã de Horia Sima are o atitudine dușmănoasă, considerându-l drept vinovatul principal pentru criza în care se află Mișcarea legionarã.
La Roma mai apare ziarul „Suflet Românesc“ organ de presã ce se intituleazã „Revistã de cultură crestinã“. La conducerea acestui ziar legionar, este preotul simist Cosma Gheorghe.
Tot la Roma mai apãruse si ziarul „Tara“, ziar simist de sub conducerea lui Alexandru Gregorian. Acest ziar apărea în foarte bune condițiuni tehnice. Pe măsură ce grupul simist s-a micșorat, după unele informații ce le deținem, acest ziar ar fi dispãrut.
Argentina
La Buenos Aires apare revista simistã „Însemnări“ având ca director pe Radu Ghenea.
Datoritã sprijinului dat de cãtre guvernul Peron legionarilor simisti, „Însemnări“ apare în bune condițiuni tehnice. Este socotit drept ziarul legionar cel mai agresiv.
Aceasta este determinatã de faptul cã „Însemnãri“ grupeazã în jurul ei pe cei mai buni publiciști legionari. Astfel, printre colaboratorii principali remarcãm pe: Grigore Manoilescu, Lucian Furdui, Toader Ioras, Faust Brãdescu și alții. La Buenos Aires mai apare „Cuget Românesc“, revistă de ținutã legionarã simistã.
Tot la Buenos Aires mai apare „Curentul Românesc“, organ legionar lunar, al cãrui director este Demetrio și administrator Botana.
Acest ziar se intitulează ziar independent de luptă „în serviciul Patriei“. Susține politica legionară simistă. De asemenea apare „Curierul Creștin“ numit și „Buletinul Bisericii Româno-Unite din Argentina“. Are colaboratori pe Vintilã Horia, Scorþescu Teodor si ex. prințesa Ileana.
Presa legionarã din Argentina a reușit prin politica sa consecventã, sã domine ideologicește emigrația românească, ce se aflã în această țară.
Pentru extinderea ideilor legionare în masa emigranților, în septembrie 1951, a fost înființata la Valea Hermoso, editura „Cartea Pribegiei“ de sub conducerea lui Grigore Manoilescu. Aici au apărut o serie de lucrări legionare ca:
„Probleme de mâine în România“ de Ion Protopopescu, carte ce trata linia tacticã și sarcinile de viitor ale Mișcării legionare.
„Amintiri în uniformã“ de cpt. Niculescu Marin
„Amintiri“ – de Mircea Eliade etc.
Brazilia
La Rio de Janeiro apare revista legionară "Înşir'te mărgărite" sub conducerea unui Comitet format din: Stefan Baciu, Prof. Dumitriu și Faust Brãdescu. Este socotitã drept cea mai bogatã revistã literarã a fugarilor români. Prin linia ce o adoptă, rãspândeste legionarismul simist.
La Saõ Paulo apare revista „Căminul“, revistã legionară simistã, de sub conducerea lui Nicolae Păltiniseanu.
Tot la Rio de Janeiro mai apare si „Dacia“ din anul 1947, al cãrui fondator este Stelian Bisoceanu. Directorul ziarului este Grigore Arbore. Propagã ideea unirii tuturor românilor sub conducerea lui Horia Sima. De remarcat cã acest ziar a fost întrerupt și apoi a reapãrut în urma reorganizãrii legionarilor din această tarã.
Canada
La Toronto, apare ziarul legionar simist „Tribuna Românã“ de sub conducerea lui Caraghiaur Eugen și Codrescu Nicolae. Nu deținem mai multe informații despre acest ziar.
S.U.A.
La Cleveland apare lunar ziarul „Foaia Poporului“, intitulat ziar independent dar prin linia ce o adoptã, este un exponent al grupãrii legionare simiste.
La Cleveland mai apare și „Solia“ intitulat organul „Episcopiei ortodoxe române din America“. Acest organ care deservește interesele legionarilor simisti, este condus de preotul legionar Ion Truță.
La New York apare ziarul legionar simist „Vers“ de sub conducerea lui Novac.
Presa grupării socialiste Eftimie Gherman
Susținătorul ideilor politice ale acestei grupãri, este „România Muncitoare“ intitulata și „Revistã socialã si politicã a socialiștilor sindicaliști din exil“, organ de presã editat de Eftimie Gherman.
Directorul acestei reviste este Gallois Auguste.
În paginile sale susține teoria cã ei ar fi adevãratii „organizatori și luptãtori ai sindicatelor din România“, atacând în același timp realizările si cuceririle clasei muncitoare din tara noastrã. Personal, Eftimie Gherman este împins și finanțat de cãtre Irwing Brown, lider sindicalist din Statele Unite. El dispune de sume de bani cu care plãteste pe unii sindicaliști ce îi socotește interesanți.
Presa „Asociației refugiaților politici români din Iugoslavia“
Această Asociație care a fost înființată de curând în Iugoslavia, se găsește sub conducerea lui Ion Ghinea.
Ziarul „Libertatea“ din Vârseț, intitulat și „Organul românilor din Iugoslavia“ susține interesele acestei asociații, fiind sub conducerea lui Trifu Aurel.
Presa independentă
În afarã de ziarele mai sus-menționate, în rândul emigrației mai apar o serie de ziare, asa-zise „independente“. Această presã „independentã“ deservește direct interesele partidelor „istorice“, indiferent dacă ele apără linia lui Maniu si a urmașilor lui sau apără interesele marii finanțe. Scopul urmãrit de această presã este acela de a face educație politicã emigrației economice si a o îndrepta spre una dintre grupările politice existente (C.N.R., Liga Rãdescu și Mișcarea Legionarã).
În același timp, această presă propagã ideea războiului susținut de americani, căutând sã arate vechii emigrații care este obligația ei si cum trebuie sã contribuie pentru frontul din Coreea. De altfel, pentru a întãri expunerile lor, ei publicã o serie de fotografii ale ofițerilor români din armata americanã ce participă pe frontul din Coreea și elogiind pe acei ce au căzut pentru apãrarea intereselor lor.
Astfel ziarele asa-zis „independente“ cunoscute de către noi sunt următoarele:
„Libertatea“ organ de presã al românilor din Chicago. Apare la Chicago.
„Vocea Poporului“ intitulat ziar românesc independent. Apare lunar la Michigan, sub conducerea unui Comitet.
„Unirea“ organul Asociației Românilor Catolici din America. Apare lunar la Cleveland, Ohio, sub îngrijirea preotului Todiriciu. La acest ziar colaborează Toader Ioras și Romulus Boilã.
„Tribuna“, organ de presã ce apare la Detroit – Michigan, de sub conducerea lui
Nicolae Neamțu Martin.
„America“, organ al Uniunii și Ligii Societăților române americane, ce apare la Cleveland – Ohio.
„Credința“, organ de presă ce apare la Londra intitulat „Buletinul Bisericii româno-ortodoxe“ din Anglia.
„Caiete de dor“, revistă editată de Constantin Amăriuței, cu sediul la Paris. „Buciumul“, organ al Bisericii româno-ortodoxe, de sub conducerea preotului Pârvãnescu. Apare la Paris.
În afară de aceste ziare care susțin politica celor trei grupãri politice, mai existã încã douã organe de presã ale emigrației economice, care au un caracter progresist.
Acestea sunt:
„Românul American“, organ progresist al românilor din America, ce apare în Detroit – Michigan, sub conducerea lui Hari Făinaru și Maria Milo.
„Gasette Roumaine“, ziar progresist, editat în limba franceză și care apare la Paris.
În afară de ziarele anunțate, în rândul emigrației românesti au mai apãrut o serie de lucrãri, care are același scop ca și presa, defãimarea regimului, propagandã pentru autor si gruparea din care face parte, elogierea stãpânului etc.
Printre acestea cităm:
„Începutul era sfârșitul“ carte scrisã de Adriana Georgescu-Cosmovici, unde trateazã într-un stil bombastic despre o așa-zisa teroare comunistã din închisori.
„Ora 25“ scrisã de cãtre Constantin Virgil Gheorghiu, unde trateazã despre apropiatul cataclism al lumii.
„Cerul roșu deasupra României“ de DGR Serbãnescu.
„Caveant Consules“ scrisã de Emil Vasiliu-Cluj. În aceastã carte atacã în termeni tari pe Mihai, camarila si Visoianu Constantin.
„Destinul Naționalismului“ de Horia Sima, care vrea sã fundamenteze ultima linie tacticã adoptatã de legionari în „Frontul Libertății“.
======================================================================
A.C.N.S.A.S., fond S.I.E
Documente din arhivele secrete ale securități
______________________________________________________________________
Activitatea
propagandistică desfășurată de emigrația română prin presă și tipărituri
În prezent, în emigrația românã se editează un număr de peste 30 de publicații,
dintre care unele apar cu regularitate – lunar sau săptămânal – iar altele la diferite intervale, în funcție de posibilitățile lor materiale.
O parte din aceste publicații au un caracter si atitudine loialã fatã de tarã, publicând
materiale realiste pe teme privind realizările, istoria si cultura poporului nostru. Altele,
însã, se aflã pe poziții ostile R.S. România si desfãsoarã propagandã dusmãnoasã continuã. În emigrație existã cca 10–12 asemenea publicații reacționare mai importante, dispersate îndeosebi în Spania, R.F. a Germaniei, S.U.A. si Franta, remarcându-se, prin conținutul lor calomniator și ostil, cele editate de grupãrile legionare. Printre acestea, mai semnificative sunt:
– Publicatiile grupãrilor legionare se remarcã prin conținutul lor calomniator si ostil si [prin] atenția pe care o acordã îndoctrinării legionare. Fițuicile principale ale acestor grupări sunt: „Tara și exilul“, editatã la Madrid de gruparea simistã; „Orientări pentru legionari“, ce apare la Erding, și „Vatra“, scoasã la Freiburg (R.F. a Germaniei), ambele sub îndrumarea legionarilor antisimisti. În ultimul timp se constatã o activitate deosebitã a cãpeteniilor legionare pentru reeditarea unor lucrări legionare scrise de C.Z. Codreanu, ca de exemplu: „Cărticica Șefului de cuib“, „Pentru legionari“, „C.Z. Codreanu – Prezent“, Cãpitanul – mit al poeților“ si [a] altor materiale cu caracter istoric-legionar, prin care se urmãreste îndoctrinarea elementelor tinere atrase în organizatie si mentinerea treazã a spiritului legionar în emigrație.
În acest sens, mai pot fi citate lucrările „România și sfârșitul Europei, amintiri din Tara pierdutã“, de Mihail Sturdza, fost ministru de Externe, „Istoria politicã si militarã a rãzboiului României contra Rusiei sovietice“, de Platon Chirnoagã, fost general, „Conducere si disciplinã“, de Faust Brãdescu și „Din Bucovina pe Oder – amintirile unui legionar“, de Chirilã Ciuntu.
Legionarii se folosesc intens si de unele publicații ale comunităților religioase românești, ca de exemplu „Solia“, ziar al Episcopiei ortodoxe române din S.U.A., condus de V. Trifa, „Sfinții Arhangheli“, de la Paris, de sub conducerea preotului V. Boldeanu.
– Publicațiile reprezentanților fostelor partide burgheze (P.N.T. și P.N.L), constituiti în Comitetul National Român (C.N.R.), sunt ziarele „România“, care apare la New York, si „La Nation Roumaine“, publicat la Paris.
– Publicații ale unor vârfuri reactionare „independente“ din emigrație, ca „Vocea Libertãtii“, fituicã editatã la Atena de Petropuliadi Dumitru, de naționalitate greacă a fost cetãtean român între 1926–1950), iar dupã decesul acestuia de soția lui.
dintre care unele apar cu regularitate – lunar sau săptămânal – iar altele la diferite intervale, în funcție de posibilitățile lor materiale.
O parte din aceste publicații au un caracter si atitudine loialã fatã de tarã, publicând
materiale realiste pe teme privind realizările, istoria si cultura poporului nostru. Altele,
însã, se aflã pe poziții ostile R.S. România si desfãsoarã propagandã dusmãnoasã continuã. În emigrație existã cca 10–12 asemenea publicații reacționare mai importante, dispersate îndeosebi în Spania, R.F. a Germaniei, S.U.A. si Franta, remarcându-se, prin conținutul lor calomniator și ostil, cele editate de grupãrile legionare. Printre acestea, mai semnificative sunt:
– Publicatiile grupãrilor legionare se remarcã prin conținutul lor calomniator si ostil si [prin] atenția pe care o acordã îndoctrinării legionare. Fițuicile principale ale acestor grupări sunt: „Tara și exilul“, editatã la Madrid de gruparea simistã; „Orientări pentru legionari“, ce apare la Erding, și „Vatra“, scoasã la Freiburg (R.F. a Germaniei), ambele sub îndrumarea legionarilor antisimisti. În ultimul timp se constatã o activitate deosebitã a cãpeteniilor legionare pentru reeditarea unor lucrări legionare scrise de C.Z. Codreanu, ca de exemplu: „Cărticica Șefului de cuib“, „Pentru legionari“, „C.Z. Codreanu – Prezent“, Cãpitanul – mit al poeților“ si [a] altor materiale cu caracter istoric-legionar, prin care se urmãreste îndoctrinarea elementelor tinere atrase în organizatie si mentinerea treazã a spiritului legionar în emigrație.
În acest sens, mai pot fi citate lucrările „România și sfârșitul Europei, amintiri din Tara pierdutã“, de Mihail Sturdza, fost ministru de Externe, „Istoria politicã si militarã a rãzboiului României contra Rusiei sovietice“, de Platon Chirnoagã, fost general, „Conducere si disciplinã“, de Faust Brãdescu și „Din Bucovina pe Oder – amintirile unui legionar“, de Chirilã Ciuntu.
Legionarii se folosesc intens si de unele publicații ale comunităților religioase românești, ca de exemplu „Solia“, ziar al Episcopiei ortodoxe române din S.U.A., condus de V. Trifa, „Sfinții Arhangheli“, de la Paris, de sub conducerea preotului V. Boldeanu.
– Publicațiile reprezentanților fostelor partide burgheze (P.N.T. și P.N.L), constituiti în Comitetul National Român (C.N.R.), sunt ziarele „România“, care apare la New York, si „La Nation Roumaine“, publicat la Paris.
– Publicații ale unor vârfuri reactionare „independente“ din emigrație, ca „Vocea Libertãtii“, fituicã editatã la Atena de Petropuliadi Dumitru, de naționalitate greacă a fost cetãtean român între 1926–1950), iar dupã decesul acestuia de soția lui.
„Buletinul Informativ al Românilor din Exil“ (B.I.R.E.), tipărit la Paris de
fugarul Rene Theo
și„ Presa Liberã Românã“, editatã la Londra de Iancu Rațiu.
Presa emigrației reacționare își îndreaptã atentia mai ales spre următoarele probleme:
– denigrarea masurilor luate de P.C.R. si statul român în domeniul politicii de industrializare a tãrii si a eficientei economiei noastre naționale;
– pretinsa stare de mizerie a tãrãnimii cooperatiste, cerând desființarea proprietãtii
cooperatiste și revenirea la proprietatea privatã asupra pământului;
– lipsa de drepturi si libertãti cetãtenesti, argumentatã îndeosebi cu faptul cã românilor nu li se dã posibilitatea sã călcătoreasă în tãrile capitaliste;
– pretinsa lipsã de libertãti religioase ale cetãtenilor din România.
Majoritatea publicatiilor emigratiei reactionare apar cu sprijinul moral si material al autoritãtilor de stat autohtone, unele fiind direct finantate și controlate de serviciile de spionaj si contraspionaj ale tãrilor respective. Astfel:
– Departamentul de Stat al S.U.A. finanteazã, prin intermediul C.N.R., fituicile
„România“ si „La Nation Roumaine“;
– C.I.A. si F.B.I.-ul finanteazã si controleazã ziarele „Vocea Libertãtii“ si„ Gânduri din exil“;
– Ministerul vest-german al Refugiatilor sprijinã cu fonduri publicatiile „Cuvântul în exil“, „Stindardul“ și unele ziare ale organizatiilor Volksdeutsche, ca„Donauschwabe“ si „Siebenbürgische Zeitung“.
– Organele politiei franceze acordã ajutoare materiale periodicului „B.I.R.E.“.
Se constatã cã publicațiile grupurilor politice nelegionare prezintã din ce în ce mai multe materiale cu conținut mai realist, pe un ton mai moderat, în care sunt apreciate obiectiv realizările din tara noastrã. Presa din aceastã categorie scoate totodatã în evidentã eforturile guvernului român în domeniul politicii externe, acordând prioritate aspectelor legate de politica de independentã a tãrii.
Se remarcã, mai ales în ultimii doi ani, o oarecare preocupare a cercurilor intelectuale din emigrația românã de a da activitãtii lor publicistice un caracter mai mult cultural-istoric, prezentând evenimentele de pe poziții mai realiste. Ilustrative în aceastã privintã sunt cercurile care editeazã publicațiile „Destin“ din Spania, „Revista Scriitorilor Români“ din Italia, „Ființa Româneascã“ din Franța și„Prodomos“ din R.F. a Germaniei.
Ca urmare, un numãr tot mai mare de intelectuali din rândul emigrației române se îndepãrteazã de presa politicã a legionarilor, orientându-se spre alte publicații.
Prezentãm în continuare date privind principalele publicații ale emigrației reacționare si ale unor grupuri de emigranți apropiați tãrii.
„Tara si Exilul“ – curier informativ al Miscãrii legionare; Director George Costea
– Anul apariției: 1964. Sediul: Madrid, str. general Yola, nr. 277. Se editează lunar, în limba românã, într-un tiraj de cca 1 000 exemplare, de către gruparea legionarã simistã, condusã de Horia Sima.
– Cheltuielile de redactare si difuzare provin din cotizații, contribuții si abonamente
ale legionarilor simisti.
– Se difuzeazã legionarilor aflaþi în þãrile occidentale prin abonamente directe si
prin șefii de grupãri din diverse localitãti, de la om la om.
– Are caracter anticomunist, de îndoctrinare legionarã si de propagandã împotriva
regimului nostru.
– Horia Sima si G. Costea selectioneazã si prelucreazã materialele ce le primesc de la diverse vârfuri legionare. În unele din articole Horia Sima dã si directive în numele organizației legionare.
„Orientări pentru legionari“ – organ al grupãrii legionare antisimiste
– Anul apariției: 1957
– Sediul: orașul Erding din R.F. a Germaniei
– Se editeazã lunar si uneori trimestrial, într-un tiraj de 400–500 exemplare, de cãtre gruparea legionarã antisimistã, sub conducerea directã a comandantului
legionar C. Papanace.
– Este difuzatã legionarilor antisimisti din Europa si America.
Conținut:
– Îndoctrinare legionarã, publicând pe prima paginã calendarul evenimentelor organizației si citate din lucrările lui C.Z. Codreanu („Cãrticica Sefului de cuib“, „Pentru legionari“ etc.);
– Polemici cu gruparea legionarilor simisti pe tema contestãrii rolului de comandant unic al lui Horia Sima;
– Publicã știri dusmãnoase tãrii;
– Sprijinã regimurile fasciste, rasiste si dictaturile militare din diferite pãrti ale lumii;
– Acordã un spațiu larg lipsei de drepturi si asupririi la care sunt supuși românii macedoneni din Grecia.
„Stindardul“
– Anul apariției: 1953
– Sediul: orașul München din R. F. a Germaniei.
– Se editeazã lunar, într-un tiraj de 1 500–2 000 exemplare, de cãtre cuzistul I.V. Emilian, fiind susținut material de cãtre Ministerul vest-german al Refugiaților și serviciul de spionaj vest-german. Are o prezentare graficã corespunzătoare, fiecare număr apărând în opt pagini, din care douã în limba germanã si una în limba francezã.
Continut:
– Consacrã un spațiu larg portretelor de ofițeri sau soldați români cãzuti pe frontul antisovietic;
– Publicã materiale împotriva ideologiei comuniste în general si cu caracter calomnios la adresa tãrii noastre;
– Ia atitudine împotriva cetãtenilor de nationalitate românã care vin în contact cu reprezentantele noastre diplomatice sau viziteazã R.S. România;
– Sprijinã în coloanele ziarului acțiunile legionarilor simisti;
– Se pronuntã împotriva agitațiilor iredentiste ale refugiaților maghiari și împotriva dislocãrilor de populație româneascã din Basarabia si Bucovina de Nord.
Revista „Vatra“
– Anul apariției: 1950
– Sediul: orasul Freiburg din R.F. a Germaniei
– Se editeazã trimestrial, într-un tiraj de 500 de exemplare, de cãtre legionarul antisimist Petre Vãlimãreanu.
– Este difuzatã celor care o sprijinã cu bani sau plãtesc abonamentul, de obicei anticipat, însã de preferință legionarilor. Mai rãspânditã în R.F. a Germaniei, Italia, S.U.A., Franța si Grecia.
Continut:
– Publicã știri cu caracter dusmãnos la adresa tãrii si ia pozitie împotriva emigranților care au o atitudine loialã fatã de tarã;
– Polemizeazã cu cãpeteniile legionare (simisti si antisimisti), dar în special cu Horia Sima, Traian Boeru, Viorel Trifa si alte vârfuri legionare;
– Sprijinã, prin articolele sale, „Societatea Academicã Românã“ si în special pe secretarul acesteia, legionarul Mircea Popescu;
– Susține agresiunea americanã în Vietnam;
– Combate, prin articole, actiunile iredentiste ale fugarilor maghiari; cautã sã demonstreze, prin reportaje si articole cu caracter istoric, apartenenta Basarabiei și Bucovinei de Nord la România.
Organele noastre au posibilitãti de a publica în această fițuică materiale menite sã ducã la adâncirea disensiunilor existente între legionari.
Revista literarã „Destin“
– Anul apariției: 1957
– Sediul: Madrid – apare bianual, în limba românã, într-un tiraj de 4–500 de exemplare. Fondurile de editare se realizeazã din vânzarea revistei si donatii ale unor emigranți cu stare materialã bunã.
– Este editatã de prof. George Uscãtescu si [de] un grup de alti opt intelectuali de origine românã, aflati în Spania si Franța, majoritatea foști legionari.
Are un caracter literar. În paginile revistei publicã materiale literare o parte a intelectualilor români aflați în Spania, Franța, Italia, Anglia etc. Scrierile lor se caracterizau prin conținut reacționar si de luptã împotriva regimului din tarã.
În ultimele numere caracterul reacționar al materialelor publicate s-a atenuat, unii dintre membrii grupului manifestând tendințe de apropiere de tarã.
Revista „Drum“
– Anul aparitiei: 1964, în limba românã.
– Sediul: Mankata, Minessota, S.U.A.
– Se editeazã trimestrial, într-un tiraj de 300–400 exemplare.
– Este scoasã de comandanții legionari Vasile Posteucã, Nicolae Petra, ajutați de legionarul Nicolae Novac, si difuzatã legionarilor din S.U.A. si Canada si unor vârfuri legionare din Europa.
– Are formã de revistã literarã. Legionarii își publicã scrierile lor literare ce au conținut anticomunist, în general, si calomnios la adresa regimului nostru, în special.
Fondurile pentru publicare se strâng din abonamente si donații ale unor legionari mai înstăriți.
– Scopul editorilor revistei este de a grupa în jurul lor pe intelectualii români aflați pe teritoriul celor douã Americi si a-i organiza într-o formã asemãnãtoare „SocietãtiiAcademice Române“ din Europa.
Revista „Prodomos – foaie de gând si apropiere crestinã“
– Anul apariției: 1964.
– Sediul: orasul Freiburg din R.F. a Germaniei.
– Se editeazã trimestrial, în 800 de exemplare, în foarte bune condiții grafice, sub îngrijirea legionarilor Paul Miron din Freiburg si Ion Cusa din Paris.
– Revista se intituleazã „Foaie de gând si apropiere crestinã“ si a cooptat, în calitate de colaboratori, oameni de culturã si artã din rândul emigrației, ca Horia Vintilã, H. Stamatu, Virgil Ierunca, Monica Lovinescu s.a.
– Fondurile sunt realizate din abonamente si contribuții benevole, fiind susținute si de Institutul de studii si cercetãri de la Freiburg.
Conținut:
– Materialele de propagandã religioasã, militând pentru unitatea bisericii ortodoxe;
– Studii literare, schite, sonete, eseuri, al cãror continut este în majoritate filosofic. Uneori materialele graviteazã în jurul unor conceptii idealisto-defetiste: morminte, moarte, întoarcere în tinerete;
– Publicã articole si informații realiste, dar si materiale cu caracter dusmãnos.
„Gânduri din exil“ – jurnal al „Uniunii Studenților Liberi Români“
– Este o revistã litografiatã ce si-a început apariția în anul 1967, la New York, în limba englezã. Este redactatã de Daniel Teodoru, fiul dr. C. Teodoru – comandant legionar, în prezent medic la o închisoare a F.B.I. din New York.
Prin faptul cã se adreseazã tineretului româno-american, cã are un caracter anticomunist, si mai ales de susținere a versiunii americane privind războiul din Vietnam, pare a fi inspiratã si finantatã de autoritãtile americane. Majoritatea vârfurilor emigrației române ce trimit scrisori de încurajare editorului sunt cunoscuți ca agenti F.B.I.
Revista pare a fi o mãsurã a autoritãtilor de întãrire a propagandei anticomuniste în rândurile tineretului româno – american.
„Solia“ – organ al Episcopiei Ortodoxe Române din America
– Anul aparitiei: 1935 – în limbile românã si englezã
– Sediul: Detroit – Michigan – S.U.A.
– Apare bilunar, într-un tiraj de cca 2 500 exemplare. Este scoasã de comandantul legionar Viorel Trifa, ajutat de Vasile Hateganu, preotii legionari Gratian Radu, Anchidim Useriu, George Preda, Martinian Ivanovici, Ion Surducan si altii.
– Finanțarea publicației se face din fondurile Episcopiei Ortodoxe Române din America.
– „Solia“ are caracterul unui ziar de informare asupra vieții bisericești si sociale a comunitãtilor române ortodoxe din S.U.A. si Canada, aflate sub conducerea lui V.Trifa.
V. Trifa foloseste ziarul si ca armã principalã de luptă anticomunistã si de atacare a regimului din tarã.
De asemenea, sunt criticate comunitãtile si personalitãtile de origine românã din emigratie care militeazã pentru legãturi normale cu oficialitățile bisericești și laice din tarã.
Revista „Sfinții Arhangheli“, organ al comitetului parohial al Bisericii Române din Paris
– Anul aparitiei: 1961.
– Sediul: Paris.
– Se editeazã trimestrial, într-un tiraj de 300 exemplare, sub conducerea directã a comandantului legionar V. Boldeanu.
– Este difuzatã în rândul emigrantilor români grupati în jurul bisericilor din R.F. a Germaniei, Franța, S.U.A. și Canada.
– Apare în limbile francezã și românã.
Conținut:
– Articole cu caracter religios, date și informații despre manifestările religioase;
– Materiale din care rezultã încercãrile legionarilor de a unifica si prelua emigrația sub controlul lor;
– Popularizarea episcopului legionar T. Ionescu, cu scopul de a acapara conducerea bisericilor ortodoxe române din Europa;
– Reportaje despre comemorarea unor evenimente din istoria poporului român, la care participã legionarii din Franța și R.F. a Germaniei;
– Materiale cu caracter dusmãnos la adresa tãrii noastre.
Ziarul „România“, organ al Comitetului Național Român din New York
– Anul apariției: 1955, în limba românã.
– Sediul: New York.
– Se editeazã o datã la douã luni, într-un tiraj de cca 2 500 de exemplare, de cãtre Constantin Visoianu, președintele, si Ion Vardala, secretarul general al C.N.R. din New York, ajutați de Augustin Popa, Iancu Zissu și alte vârfuri reacționare.
– Este subventionat de către Departamentul de Stat al S.U.A. din fondurile alocate sprijinirii activitãtii de propagandã și subversiune împotriva tãrilor socialiste.
În ziar se publicã știri și informații tendențioase și articole calomnioase la adresa regimului nostru. Apar, de asemenea, informații despre activitatea și acțiunile emigrației reacționare române si ale Asociației Națiunilor Europene Captive din New York.
Ziarul are scopul de a strânge în jurul C.N.R. pe unele vârfuri ale fostelor partide burgheze din România, aflate în Occident, si, împreunã cu fostul rege Mihai, sã se prezinte ca un asa-zis „guvern în exil“.
Ziarul „La Nation Roumaine“, organ al Comitetului Național Român, filiala Paris
– Anul apariției: 1948.
– Sediul: Paris.
Se editeazã lunar si, uneori, la douã luni, într-un tiraj de 500 de exemplare, sub conducerea directã a lui Veniamin Virgil, reprezentant al Comitetului National Român pentru Europa.
– Apare în limba francezã.
– Este difuzat emigrantilor români din S.U.A. si Franþa, precum si în cadrul M.A.E. si M.A.I. francez.
– Finanțarea ziarului este asiguratã de Departamentul de Stat al S.U.A., prin Comitetul National Român din New York.
Conținut:
– Articole calomnioase privind arta si cultura nouã socialistã;
– „Studii economice“, prin care denigreazã realizãrile noastre, folosind în acest sens criticile apãrute în presa românã;
– Materiale calomnioase la adresa politicii noastre externe;
– Publicã materiale prin care sustine apartenenta Basarabiei si Bucovinei de Nord la România;
Existã posibilitãti de a publica în acest ziar articole favorabile tãrii noastre.
Ziarul „America“, organ al „Uniunii și Ligii societãtilor româno-americane“
– Anul aparitiei: 1906, în limbile românã si englezã.
– Sediul: Cleveland, Ohio, S.U.A.
– Se editeazã sãptãmânal, într-un tiraj de cca 2 500 exemplare.
– Este difuzat emigrantilor români din S.U.A., Canada si din alte tãri, pe bazã de abonamente. Este finanțat din fondurile „Uniunii si Ligii“.
Are caracterul unui ziar de informare a emigratiei despre viata politicã, socialculturalã si bisericeascã a românilor ce trãiesc în S.U.A. si Canada.
Din anul 1950, când la conducerea ziarului si a unor asociatii ale emigratiei au pãtruns elemente legionare, în ziar se publicã si articole scrise de vârfurile reactionare ale emigrației române, prin care se duce propagandã împotriva regimului din tarã.
și„ Presa Liberã Românã“, editatã la Londra de Iancu Rațiu.
Presa emigrației reacționare își îndreaptã atentia mai ales spre următoarele probleme:
– denigrarea masurilor luate de P.C.R. si statul român în domeniul politicii de industrializare a tãrii si a eficientei economiei noastre naționale;
– pretinsa stare de mizerie a tãrãnimii cooperatiste, cerând desființarea proprietãtii
cooperatiste și revenirea la proprietatea privatã asupra pământului;
– lipsa de drepturi si libertãti cetãtenesti, argumentatã îndeosebi cu faptul cã românilor nu li se dã posibilitatea sã călcătoreasă în tãrile capitaliste;
– pretinsa lipsã de libertãti religioase ale cetãtenilor din România.
Majoritatea publicatiilor emigratiei reactionare apar cu sprijinul moral si material al autoritãtilor de stat autohtone, unele fiind direct finantate și controlate de serviciile de spionaj si contraspionaj ale tãrilor respective. Astfel:
– Departamentul de Stat al S.U.A. finanteazã, prin intermediul C.N.R., fituicile
„România“ si „La Nation Roumaine“;
– C.I.A. si F.B.I.-ul finanteazã si controleazã ziarele „Vocea Libertãtii“ si„ Gânduri din exil“;
– Ministerul vest-german al Refugiatilor sprijinã cu fonduri publicatiile „Cuvântul în exil“, „Stindardul“ și unele ziare ale organizatiilor Volksdeutsche, ca„Donauschwabe“ si „Siebenbürgische Zeitung“.
– Organele politiei franceze acordã ajutoare materiale periodicului „B.I.R.E.“.
Se constatã cã publicațiile grupurilor politice nelegionare prezintã din ce în ce mai multe materiale cu conținut mai realist, pe un ton mai moderat, în care sunt apreciate obiectiv realizările din tara noastrã. Presa din aceastã categorie scoate totodatã în evidentã eforturile guvernului român în domeniul politicii externe, acordând prioritate aspectelor legate de politica de independentã a tãrii.
Se remarcã, mai ales în ultimii doi ani, o oarecare preocupare a cercurilor intelectuale din emigrația românã de a da activitãtii lor publicistice un caracter mai mult cultural-istoric, prezentând evenimentele de pe poziții mai realiste. Ilustrative în aceastã privintã sunt cercurile care editeazã publicațiile „Destin“ din Spania, „Revista Scriitorilor Români“ din Italia, „Ființa Româneascã“ din Franța și„Prodomos“ din R.F. a Germaniei.
Ca urmare, un numãr tot mai mare de intelectuali din rândul emigrației române se îndepãrteazã de presa politicã a legionarilor, orientându-se spre alte publicații.
Prezentãm în continuare date privind principalele publicații ale emigrației reacționare si ale unor grupuri de emigranți apropiați tãrii.
„Tara si Exilul“ – curier informativ al Miscãrii legionare; Director George Costea
– Anul apariției: 1964. Sediul: Madrid, str. general Yola, nr. 277. Se editează lunar, în limba românã, într-un tiraj de cca 1 000 exemplare, de către gruparea legionarã simistã, condusã de Horia Sima.
– Cheltuielile de redactare si difuzare provin din cotizații, contribuții si abonamente
ale legionarilor simisti.
– Se difuzeazã legionarilor aflaþi în þãrile occidentale prin abonamente directe si
prin șefii de grupãri din diverse localitãti, de la om la om.
– Are caracter anticomunist, de îndoctrinare legionarã si de propagandã împotriva
regimului nostru.
– Horia Sima si G. Costea selectioneazã si prelucreazã materialele ce le primesc de la diverse vârfuri legionare. În unele din articole Horia Sima dã si directive în numele organizației legionare.
„Orientări pentru legionari“ – organ al grupãrii legionare antisimiste
– Anul apariției: 1957
– Sediul: orașul Erding din R.F. a Germaniei
– Se editeazã lunar si uneori trimestrial, într-un tiraj de 400–500 exemplare, de cãtre gruparea legionarã antisimistã, sub conducerea directã a comandantului
legionar C. Papanace.
– Este difuzatã legionarilor antisimisti din Europa si America.
Conținut:
– Îndoctrinare legionarã, publicând pe prima paginã calendarul evenimentelor organizației si citate din lucrările lui C.Z. Codreanu („Cãrticica Sefului de cuib“, „Pentru legionari“ etc.);
– Polemici cu gruparea legionarilor simisti pe tema contestãrii rolului de comandant unic al lui Horia Sima;
– Publicã știri dusmãnoase tãrii;
– Sprijinã regimurile fasciste, rasiste si dictaturile militare din diferite pãrti ale lumii;
– Acordã un spațiu larg lipsei de drepturi si asupririi la care sunt supuși românii macedoneni din Grecia.
„Stindardul“
– Anul apariției: 1953
– Sediul: orașul München din R. F. a Germaniei.
– Se editeazã lunar, într-un tiraj de 1 500–2 000 exemplare, de cãtre cuzistul I.V. Emilian, fiind susținut material de cãtre Ministerul vest-german al Refugiaților și serviciul de spionaj vest-german. Are o prezentare graficã corespunzătoare, fiecare număr apărând în opt pagini, din care douã în limba germanã si una în limba francezã.
Continut:
– Consacrã un spațiu larg portretelor de ofițeri sau soldați români cãzuti pe frontul antisovietic;
– Publicã materiale împotriva ideologiei comuniste în general si cu caracter calomnios la adresa tãrii noastre;
– Ia atitudine împotriva cetãtenilor de nationalitate românã care vin în contact cu reprezentantele noastre diplomatice sau viziteazã R.S. România;
– Sprijinã în coloanele ziarului acțiunile legionarilor simisti;
– Se pronuntã împotriva agitațiilor iredentiste ale refugiaților maghiari și împotriva dislocãrilor de populație româneascã din Basarabia si Bucovina de Nord.
Revista „Vatra“
– Anul apariției: 1950
– Sediul: orasul Freiburg din R.F. a Germaniei
– Se editeazã trimestrial, într-un tiraj de 500 de exemplare, de cãtre legionarul antisimist Petre Vãlimãreanu.
– Este difuzatã celor care o sprijinã cu bani sau plãtesc abonamentul, de obicei anticipat, însã de preferință legionarilor. Mai rãspânditã în R.F. a Germaniei, Italia, S.U.A., Franța si Grecia.
Continut:
– Publicã știri cu caracter dusmãnos la adresa tãrii si ia pozitie împotriva emigranților care au o atitudine loialã fatã de tarã;
– Polemizeazã cu cãpeteniile legionare (simisti si antisimisti), dar în special cu Horia Sima, Traian Boeru, Viorel Trifa si alte vârfuri legionare;
– Sprijinã, prin articolele sale, „Societatea Academicã Românã“ si în special pe secretarul acesteia, legionarul Mircea Popescu;
– Susține agresiunea americanã în Vietnam;
– Combate, prin articole, actiunile iredentiste ale fugarilor maghiari; cautã sã demonstreze, prin reportaje si articole cu caracter istoric, apartenenta Basarabiei și Bucovinei de Nord la România.
Organele noastre au posibilitãti de a publica în această fițuică materiale menite sã ducã la adâncirea disensiunilor existente între legionari.
Revista literarã „Destin“
– Anul apariției: 1957
– Sediul: Madrid – apare bianual, în limba românã, într-un tiraj de 4–500 de exemplare. Fondurile de editare se realizeazã din vânzarea revistei si donatii ale unor emigranți cu stare materialã bunã.
– Este editatã de prof. George Uscãtescu si [de] un grup de alti opt intelectuali de origine românã, aflati în Spania si Franța, majoritatea foști legionari.
Are un caracter literar. În paginile revistei publicã materiale literare o parte a intelectualilor români aflați în Spania, Franța, Italia, Anglia etc. Scrierile lor se caracterizau prin conținut reacționar si de luptã împotriva regimului din tarã.
În ultimele numere caracterul reacționar al materialelor publicate s-a atenuat, unii dintre membrii grupului manifestând tendințe de apropiere de tarã.
Revista „Drum“
– Anul aparitiei: 1964, în limba românã.
– Sediul: Mankata, Minessota, S.U.A.
– Se editeazã trimestrial, într-un tiraj de 300–400 exemplare.
– Este scoasã de comandanții legionari Vasile Posteucã, Nicolae Petra, ajutați de legionarul Nicolae Novac, si difuzatã legionarilor din S.U.A. si Canada si unor vârfuri legionare din Europa.
– Are formã de revistã literarã. Legionarii își publicã scrierile lor literare ce au conținut anticomunist, în general, si calomnios la adresa regimului nostru, în special.
Fondurile pentru publicare se strâng din abonamente si donații ale unor legionari mai înstăriți.
– Scopul editorilor revistei este de a grupa în jurul lor pe intelectualii români aflați pe teritoriul celor douã Americi si a-i organiza într-o formã asemãnãtoare „SocietãtiiAcademice Române“ din Europa.
Revista „Prodomos – foaie de gând si apropiere crestinã“
– Anul apariției: 1964.
– Sediul: orasul Freiburg din R.F. a Germaniei.
– Se editeazã trimestrial, în 800 de exemplare, în foarte bune condiții grafice, sub îngrijirea legionarilor Paul Miron din Freiburg si Ion Cusa din Paris.
– Revista se intituleazã „Foaie de gând si apropiere crestinã“ si a cooptat, în calitate de colaboratori, oameni de culturã si artã din rândul emigrației, ca Horia Vintilã, H. Stamatu, Virgil Ierunca, Monica Lovinescu s.a.
– Fondurile sunt realizate din abonamente si contribuții benevole, fiind susținute si de Institutul de studii si cercetãri de la Freiburg.
Conținut:
– Materialele de propagandã religioasã, militând pentru unitatea bisericii ortodoxe;
– Studii literare, schite, sonete, eseuri, al cãror continut este în majoritate filosofic. Uneori materialele graviteazã în jurul unor conceptii idealisto-defetiste: morminte, moarte, întoarcere în tinerete;
– Publicã articole si informații realiste, dar si materiale cu caracter dusmãnos.
„Gânduri din exil“ – jurnal al „Uniunii Studenților Liberi Români“
– Este o revistã litografiatã ce si-a început apariția în anul 1967, la New York, în limba englezã. Este redactatã de Daniel Teodoru, fiul dr. C. Teodoru – comandant legionar, în prezent medic la o închisoare a F.B.I. din New York.
Prin faptul cã se adreseazã tineretului româno-american, cã are un caracter anticomunist, si mai ales de susținere a versiunii americane privind războiul din Vietnam, pare a fi inspiratã si finantatã de autoritãtile americane. Majoritatea vârfurilor emigrației române ce trimit scrisori de încurajare editorului sunt cunoscuți ca agenti F.B.I.
Revista pare a fi o mãsurã a autoritãtilor de întãrire a propagandei anticomuniste în rândurile tineretului româno – american.
„Solia“ – organ al Episcopiei Ortodoxe Române din America
– Anul aparitiei: 1935 – în limbile românã si englezã
– Sediul: Detroit – Michigan – S.U.A.
– Apare bilunar, într-un tiraj de cca 2 500 exemplare. Este scoasã de comandantul legionar Viorel Trifa, ajutat de Vasile Hateganu, preotii legionari Gratian Radu, Anchidim Useriu, George Preda, Martinian Ivanovici, Ion Surducan si altii.
– Finanțarea publicației se face din fondurile Episcopiei Ortodoxe Române din America.
– „Solia“ are caracterul unui ziar de informare asupra vieții bisericești si sociale a comunitãtilor române ortodoxe din S.U.A. si Canada, aflate sub conducerea lui V.Trifa.
V. Trifa foloseste ziarul si ca armã principalã de luptă anticomunistã si de atacare a regimului din tarã.
De asemenea, sunt criticate comunitãtile si personalitãtile de origine românã din emigratie care militeazã pentru legãturi normale cu oficialitățile bisericești și laice din tarã.
Revista „Sfinții Arhangheli“, organ al comitetului parohial al Bisericii Române din Paris
– Anul aparitiei: 1961.
– Sediul: Paris.
– Se editeazã trimestrial, într-un tiraj de 300 exemplare, sub conducerea directã a comandantului legionar V. Boldeanu.
– Este difuzatã în rândul emigrantilor români grupati în jurul bisericilor din R.F. a Germaniei, Franța, S.U.A. și Canada.
– Apare în limbile francezã și românã.
Conținut:
– Articole cu caracter religios, date și informații despre manifestările religioase;
– Materiale din care rezultã încercãrile legionarilor de a unifica si prelua emigrația sub controlul lor;
– Popularizarea episcopului legionar T. Ionescu, cu scopul de a acapara conducerea bisericilor ortodoxe române din Europa;
– Reportaje despre comemorarea unor evenimente din istoria poporului român, la care participã legionarii din Franța și R.F. a Germaniei;
– Materiale cu caracter dusmãnos la adresa tãrii noastre.
Ziarul „România“, organ al Comitetului Național Român din New York
– Anul apariției: 1955, în limba românã.
– Sediul: New York.
– Se editeazã o datã la douã luni, într-un tiraj de cca 2 500 de exemplare, de cãtre Constantin Visoianu, președintele, si Ion Vardala, secretarul general al C.N.R. din New York, ajutați de Augustin Popa, Iancu Zissu și alte vârfuri reacționare.
– Este subventionat de către Departamentul de Stat al S.U.A. din fondurile alocate sprijinirii activitãtii de propagandã și subversiune împotriva tãrilor socialiste.
În ziar se publicã știri și informații tendențioase și articole calomnioase la adresa regimului nostru. Apar, de asemenea, informații despre activitatea și acțiunile emigrației reacționare române si ale Asociației Națiunilor Europene Captive din New York.
Ziarul are scopul de a strânge în jurul C.N.R. pe unele vârfuri ale fostelor partide burgheze din România, aflate în Occident, si, împreunã cu fostul rege Mihai, sã se prezinte ca un asa-zis „guvern în exil“.
Ziarul „La Nation Roumaine“, organ al Comitetului Național Român, filiala Paris
– Anul apariției: 1948.
– Sediul: Paris.
Se editeazã lunar si, uneori, la douã luni, într-un tiraj de 500 de exemplare, sub conducerea directã a lui Veniamin Virgil, reprezentant al Comitetului National Român pentru Europa.
– Apare în limba francezã.
– Este difuzat emigrantilor români din S.U.A. si Franþa, precum si în cadrul M.A.E. si M.A.I. francez.
– Finanțarea ziarului este asiguratã de Departamentul de Stat al S.U.A., prin Comitetul National Român din New York.
Conținut:
– Articole calomnioase privind arta si cultura nouã socialistã;
– „Studii economice“, prin care denigreazã realizãrile noastre, folosind în acest sens criticile apãrute în presa românã;
– Materiale calomnioase la adresa politicii noastre externe;
– Publicã materiale prin care sustine apartenenta Basarabiei si Bucovinei de Nord la România;
Existã posibilitãti de a publica în acest ziar articole favorabile tãrii noastre.
Ziarul „America“, organ al „Uniunii și Ligii societãtilor româno-americane“
– Anul aparitiei: 1906, în limbile românã si englezã.
– Sediul: Cleveland, Ohio, S.U.A.
– Se editeazã sãptãmânal, într-un tiraj de cca 2 500 exemplare.
– Este difuzat emigrantilor români din S.U.A., Canada si din alte tãri, pe bazã de abonamente. Este finanțat din fondurile „Uniunii si Ligii“.
Are caracterul unui ziar de informare a emigratiei despre viata politicã, socialculturalã si bisericeascã a românilor ce trãiesc în S.U.A. si Canada.
Din anul 1950, când la conducerea ziarului si a unor asociatii ale emigratiei au pãtruns elemente legionare, în ziar se publicã si articole scrise de vârfurile reactionare ale emigrației române, prin care se duce propagandã împotriva regimului din tarã.
Ziarul
„Vocea libertãtii“, organ al refugiaților greci din România.
– Anul apariției: 1953.
– Sediul: Atena.
– Se editeazã lunar, în limbile greacã si românã, într-un tiraj de 500 de exemplare, sub conducerea lui Dimitrie Petropuliadi din Grecia si Basil Moussou din New York, greci care au locuit în România. Dupã decesul lui D. Petropuliadi, apariția ziarului este asiguratã de sotia acestuia.
– Este finanțat de cãtre Comitetul National pentru Europa Liberã din New York, prin intermediul lui Basil Moussou.
Continut:
– Articole calomnioase la adresa conducerii de partid si de stat si a unor oameni de stiinþã si de culturã;
– Materiale prin care denigreazã realizãrile regimului nostru, folosind unele materiale critice din presa noastrã;
– Sustine agresiunea americanã din Vietnam.
– Anul apariției: 1953.
– Sediul: Atena.
– Se editeazã lunar, în limbile greacã si românã, într-un tiraj de 500 de exemplare, sub conducerea lui Dimitrie Petropuliadi din Grecia si Basil Moussou din New York, greci care au locuit în România. Dupã decesul lui D. Petropuliadi, apariția ziarului este asiguratã de sotia acestuia.
– Este finanțat de cãtre Comitetul National pentru Europa Liberã din New York, prin intermediul lui Basil Moussou.
Continut:
– Articole calomnioase la adresa conducerii de partid si de stat si a unor oameni de stiinþã si de culturã;
– Materiale prin care denigreazã realizãrile regimului nostru, folosind unele materiale critice din presa noastrã;
– Sustine agresiunea americanã din Vietnam.
„Buletin de
informație pentru românii din exil“ (B.I.R.E.)
– Anul apariției: 1947.
– Sediul: Paris.
– Se editeazã lunar, într-un tiraj de 2 000 exemplare, fiind finantat de către politia francezã si cercurile sioniste din S.U.A.
– Este condus de cãtre agentul politiei franceze Rene Theo (Theodosiadis).
– Se difuzeazã în Europa occidentalã, S.U.A.si Israel.
Conținut:
– Calomniazã conducerea noastrã de partid si de stat;
– Denigreazã realizãrile si politica noastrã externã;
– Amplificã criticile apãrute în presa noastrã, prezentându-le ca insuccese ale R.S. România.
– Face o largã publicitate celor care trãdeazã tara si se stabilesc în Occident;
– Ia atitudine fãtisã împotriva emigrantilor ce stabilesc legãturi cu tara;
– Publicã articole împotriva unor cãpetenii legionare.
„Presa Liberã Românã“, sãptãmânal de stiri si comentarii
– Anul apariției: 1957.
– Sediul: Londra.
– Se editeazã sãptãmânal, într-un tiraj de 1 500 exemplare, de cãtre Iancu Rațiu,
presedintele Asociatiei Culturale a Românilor din Anglia.
– Apare în limbile românã, francezã si englezã si se difuzeazã emigrantilor români
din Europa si S.U.A..
– Primește materiale spre publicare de la Comitetul National pentru Europa Liberã din New York.
Conținut:
– Publicã articole si informatii calomnioase la adresa tãrii noastre;
– Articole cu continut anticomunist;
– Preia articolele si informatiile critice din presa noastrã, pe care le foloseste pentru
a calomnia realizãrile obtinute de tara noastrã;
– Susține apartenenta Basarabiei si a Bucovinei de Nord la România și combate acțiunile iredentiste organizate de fugarii maghiari.
Revista „Fiinta româneascã“, editatã de Fundația Regalã Universitarã Carol I
– Anul apariției: 1963.
– Sediul: Paris.
– Apare anual si uneori de douã ori pe an, într-un tiraj de 300 de exemplare, fiind
finantatã de Comitetul National Român, filiala Paris.
– Grupeazã în jurul sãu scriitori români din emigratie, indiferent de culoare politicã.
Continut:
– Lucrãri ale scriitorilor români (poezie, prozã, criticã literarã) din perioada
premergãtoare celui de-al doilea rãzboi mondial;
– Lucrãri ale scriitorilor români din emigratie, care au continut filosofic – idealist sau caracter abstract.
– Informații realiste despre tarã, dar si unele denigratoare, vizând în special cultura
socialistã.
„Revista Scriitorilor Români“, editatã de Societatea Academicã Românã
– Anul apariției: 1961.
– Sediul: München.
– Apare anual, într-un tiraj de 400–500 exemplare, cu un sprijin financiar al autorităților vest-germane si italiene.
– Aceastã revistã are un caracter literar, istoric și politic, publicând creații ale unor scriitori cu diferite orientãri politice; articolele politice au un caracter ostil tãrii noastre.
Conținut:
– Lucrãri ale scriitorilor români (prozã, poezie, criticã literarã si de artã, amintiri) stabiliți în strãinãtate;
– Dãri de seamã si informatii detaliate privind congresele anuale ale „Societãtii Academice Române“.
„Buletinul Informativ“ al organizației Actiunea social-crestinã a românilor din Germania
– Anul apariției: 1955.
– Sediul: orasul München din R.F. a Germaniei.
– Apare lunar si uneori trimestrial, în limbile românã si germanã, fiind finanțat de cãtre Ministerul vest-german al Refugiatilor. Are un tiraj de cca 500 exemplare și se difuzează în rândul emigranților din R.F. a Germaniei.
– Conducãtorul publicației este fostul general Ion Gheorghe.
Conținut:
– Publicã materiale cu caracter dusmãnos la adresa tãrii;
– De asemenea, în aceastã publicatie apar studii despre România (geografie, sociologie etc.) adresate cititorilor de limbã germanã;
– Militeazã pentru unitatea emigrantilor, insistând asupra necesitãtii de unificare a organizațiilor reacționare ale emigrației din R.F. a Germaniei;
– Ia poziþie împotriva actiunilor iredentiste ale fugarilor maghiari. Ziarul „Siebenburghische Zeitung“, organ al „Asociatiei compatriotice a sașilor transilvãneni“
– Sediul: München – R.F. a Germaniei.
– Apare lunar, într-un tiraj de 1 000 de exemplare, fiind redactat în limba germanã și condus de ziaristul Honig Alfred.
– Se difuzeazã în rândul organizatiei „Volksdeutsche“ din R.F. a Germaniei și Austria.
– Este finantat de Ministerul vest-german al Refugiatilor.
Continut:
– Tine legãtura cu coloniile sãsesti din Europa, S.U.A. si Canada, despre a cãror activitate publicã reportaje, informatii, fotografii;
– Evocã traditii si obiceiuri ale sasilor din Transilvania;
– Criticã poziția guvernului nostru în problema neacordãrii de vize pentru reîntregirea familiilor de origine germanã.
Ziarul „Der Donauschwabe“, organ al „Asociației compatriotice a svabilor bãnãteni“
– Sediul: orasul Stuttgart din R.F. a Germaniei.
– Limba germanã.
– Se editeazã periodic, în 1 000 exemplare, fiind finanțat de Ministerul Refugiaților de la Bonn si are ca redactor-sef pe ziaristul francez Franz Schustak.
– Se difuzeazã în R.F. a Germaniei si Austria.
Conținut:
– Articole, reportaje, despre activitatea desfãsuratã peste hotare de svabii proveniti din România, Ungaria si Iugoslavia;
– Evocãri ale locurilor lor natale;
– Stiri despre svabii rãmasi în România, Ungaria si Iugoslavia;
– Probleme legate de reîntregirea familiilor de svabi;
– Publicã materiale cu caracter denigrator în problema reunirii familiilor, cerând emigrarea în masã a nemtilor din tara noastrã.
Ziarul „Neuland“, organ sãptãmânal al svabilor dunãreni.
– Anul apariției: 1947.
– Sediul: Salzburg, Austria.
– Apare în Editura Svabilor Dunãreni, sub conducerea profesorului A.K. Gauss,costul editãrii fiind recuperat din abonamente.
Conținut:
– Publicã știri calomnioase despre realitatea din tara noastrã, arãtând cã svabii rãmasi în R.S. România o duc greu din punct de vedere material;
– Militeazã pentru reunirea familiilor, cerând ca rudele svabilor din tarã sã plece definitiv în R.F.G. si Austria;
– În ultima perioadã ziarul a început sã publice stiri despre unele realizări în domeniul industriei si agriculturii din localitățile sau raioanele locuite de sasi si svabi.
„Almanahul nemților dobrogeni“ din R.F. a Germaniei
– Anul apariției: 1956.
– Sediul: Stuttgart.
– Apare anual, într-un numãr de 1 200 exemplare, sub îndrumarea organelor noastre, iar o parte din materialele publicate au fost trimise din tarã.
– Se difuzeazã în rândul „Volksdeutsche“ din R.F. a Germaniei si Austria.
Conținut:
– Materiale privind dezvoltarea Dobrogei (economicã, socialã, turism etc.);
– Evocãri ale trecutului istoric, tradițiilor si obiceiurilor dobrogene;
– Literaturã descriptivã despre Dobrogea.
Ziarul „Românul American“
– Anul apariției: 1913, în limbile românã si englezã.
– Sediul: Detroit, Michigan. Se editeazã bilunar, într-un tiraj de 8–900 exemplare.
Este organul oficial al „Clubului civic român“, din care fac parte românii-americani adepți ai regimului nostru.
– Este difuzat românilor din S.U.A. si Canada pe bazã de abonamente.
Ziarul este redactat în parte de Hary Fãinaru si Maria Nila. O altã parte reproduce articole din presa literarã din tarã.
Trateazã probleme ale miscãrii muncitorești americane de pe poziția Partidului Comunist American. Din aceastã cauzã, este înregistrat de autoritãtile S.U.A. pe lista „Asociațiilor si publicațiilor aflate în slujba unor puteri strãine“.
Lipsa unor redactori bine pregãtiti face ca forma si conținutul ziarului sã fie slabe și sã aibã putini cititori.
Revista „Credința“, organ al Episcopiei Misionare Române în America
– Anul apariției: 1950, în limbile românã si englezã.
– Sediul: Detroit, Michigan, S.U.A.
– Se editeazã lunar, într-un tiraj de 1 500–2 000 exemplare.
– Este condusã de episcopul Victorin Ursache si scriitorul diacon Valeriu Anania,
aflați sub jurisdictia Patriarhiei din București.
– Apare cu fondurile ce se strâng din cca 300 abonamente, cu unele subvenții din
partea Patriarhiei si donații ale unor români americani.
– Pânã în anul 1965 a avut o apariție sporadicã, cu un conținut si o formã slabe.
Din noiembrie 1965 – dupã trimiterea lui V. Anania la Detroit – ziarul s-a îmbunătățit.
– „Credința“ are caracterul unui ziar de informare asupra vieții bisericești si cultural
– sociale a comunităților române din S.U.A. si Canada, aflate sub jurisdicția Episcopiei Misionare. Din noiembrie 1965, în paginile ziarului se publicã articole de propagare a limbii, culturii si tradițiilor poporului român în rândurile emigrației române din S.U.A. si Canada.
Almanahul „Credinta“
– Anul apariției: 1951.
– Se editeazã anual, în cca 2 000 exemplare, în limbile românã si englezã.
– Este scos la Detroit de Episcopia Misionarã Ortodoxã Românã în America.
Pe lângã materialele de dogmã si informare bisericeascã, în almanah se publicã scrieri cu conținut literar, artistic si istoric, în care sunt popularizate limba, cultura și tradițiile poporului român.
Almanahul se bucurã de o largã popularitate si aprecieri din partea emigranților români din S.U.A., Canada si alte tãri.
„Almanahul Bisericii Ortodoxe Române“ din Anglia
– Anul apariției: 1967.
– Sediul: Londra.
– Apărut într-un tiraj de 1 000 de exemplare, în limbile românã si englezã, având sprijinul financiar din tarã.
Almanahul conține, pe lângã materialele de cult, si articole cu caracter istoric, literar si artistic, popularizând astfel cultura, istoria si tradițiile poporului nostru.
Sunt publicate, de asemenea, impresii favorabile tãrii noastre ale unor turiști strãini
care au vizitat R.S. România.
Almanahul editat de Biserica Ortodoxã din Viena
– Anul apariției: 1961.
– Sediul: Viena.
– Editat într-un tiraj de 1 200 exemplare, de cãtre parohia Bisericii Ortodoxe Române din Viena.
– Se difuzeazã emigranților români din Austria, R.F. a Germaniei, Franța, Anglia, S.U.A., Canada, Brazilia etc.
Conținut:
– Articole despre activitatea coloniei si a Bisericii Ortodoxe Române din Viena.
– Anul apariției: 1947.
– Sediul: Paris.
– Se editeazã lunar, într-un tiraj de 2 000 exemplare, fiind finantat de către politia francezã si cercurile sioniste din S.U.A.
– Este condus de cãtre agentul politiei franceze Rene Theo (Theodosiadis).
– Se difuzeazã în Europa occidentalã, S.U.A.si Israel.
Conținut:
– Calomniazã conducerea noastrã de partid si de stat;
– Denigreazã realizãrile si politica noastrã externã;
– Amplificã criticile apãrute în presa noastrã, prezentându-le ca insuccese ale R.S. România.
– Face o largã publicitate celor care trãdeazã tara si se stabilesc în Occident;
– Ia atitudine fãtisã împotriva emigrantilor ce stabilesc legãturi cu tara;
– Publicã articole împotriva unor cãpetenii legionare.
„Presa Liberã Românã“, sãptãmânal de stiri si comentarii
– Anul apariției: 1957.
– Sediul: Londra.
– Se editeazã sãptãmânal, într-un tiraj de 1 500 exemplare, de cãtre Iancu Rațiu,
presedintele Asociatiei Culturale a Românilor din Anglia.
– Apare în limbile românã, francezã si englezã si se difuzeazã emigrantilor români
din Europa si S.U.A..
– Primește materiale spre publicare de la Comitetul National pentru Europa Liberã din New York.
Conținut:
– Publicã articole si informatii calomnioase la adresa tãrii noastre;
– Articole cu continut anticomunist;
– Preia articolele si informatiile critice din presa noastrã, pe care le foloseste pentru
a calomnia realizãrile obtinute de tara noastrã;
– Susține apartenenta Basarabiei si a Bucovinei de Nord la România și combate acțiunile iredentiste organizate de fugarii maghiari.
Revista „Fiinta româneascã“, editatã de Fundația Regalã Universitarã Carol I
– Anul apariției: 1963.
– Sediul: Paris.
– Apare anual si uneori de douã ori pe an, într-un tiraj de 300 de exemplare, fiind
finantatã de Comitetul National Român, filiala Paris.
– Grupeazã în jurul sãu scriitori români din emigratie, indiferent de culoare politicã.
Continut:
– Lucrãri ale scriitorilor români (poezie, prozã, criticã literarã) din perioada
premergãtoare celui de-al doilea rãzboi mondial;
– Lucrãri ale scriitorilor români din emigratie, care au continut filosofic – idealist sau caracter abstract.
– Informații realiste despre tarã, dar si unele denigratoare, vizând în special cultura
socialistã.
„Revista Scriitorilor Români“, editatã de Societatea Academicã Românã
– Anul apariției: 1961.
– Sediul: München.
– Apare anual, într-un tiraj de 400–500 exemplare, cu un sprijin financiar al autorităților vest-germane si italiene.
– Aceastã revistã are un caracter literar, istoric și politic, publicând creații ale unor scriitori cu diferite orientãri politice; articolele politice au un caracter ostil tãrii noastre.
Conținut:
– Lucrãri ale scriitorilor români (prozã, poezie, criticã literarã si de artã, amintiri) stabiliți în strãinãtate;
– Dãri de seamã si informatii detaliate privind congresele anuale ale „Societãtii Academice Române“.
„Buletinul Informativ“ al organizației Actiunea social-crestinã a românilor din Germania
– Anul apariției: 1955.
– Sediul: orasul München din R.F. a Germaniei.
– Apare lunar si uneori trimestrial, în limbile românã si germanã, fiind finanțat de cãtre Ministerul vest-german al Refugiatilor. Are un tiraj de cca 500 exemplare și se difuzează în rândul emigranților din R.F. a Germaniei.
– Conducãtorul publicației este fostul general Ion Gheorghe.
Conținut:
– Publicã materiale cu caracter dusmãnos la adresa tãrii;
– De asemenea, în aceastã publicatie apar studii despre România (geografie, sociologie etc.) adresate cititorilor de limbã germanã;
– Militeazã pentru unitatea emigrantilor, insistând asupra necesitãtii de unificare a organizațiilor reacționare ale emigrației din R.F. a Germaniei;
– Ia poziþie împotriva actiunilor iredentiste ale fugarilor maghiari. Ziarul „Siebenburghische Zeitung“, organ al „Asociatiei compatriotice a sașilor transilvãneni“
– Sediul: München – R.F. a Germaniei.
– Apare lunar, într-un tiraj de 1 000 de exemplare, fiind redactat în limba germanã și condus de ziaristul Honig Alfred.
– Se difuzeazã în rândul organizatiei „Volksdeutsche“ din R.F. a Germaniei și Austria.
– Este finantat de Ministerul vest-german al Refugiatilor.
Continut:
– Tine legãtura cu coloniile sãsesti din Europa, S.U.A. si Canada, despre a cãror activitate publicã reportaje, informatii, fotografii;
– Evocã traditii si obiceiuri ale sasilor din Transilvania;
– Criticã poziția guvernului nostru în problema neacordãrii de vize pentru reîntregirea familiilor de origine germanã.
Ziarul „Der Donauschwabe“, organ al „Asociației compatriotice a svabilor bãnãteni“
– Sediul: orasul Stuttgart din R.F. a Germaniei.
– Limba germanã.
– Se editeazã periodic, în 1 000 exemplare, fiind finanțat de Ministerul Refugiaților de la Bonn si are ca redactor-sef pe ziaristul francez Franz Schustak.
– Se difuzeazã în R.F. a Germaniei si Austria.
Conținut:
– Articole, reportaje, despre activitatea desfãsuratã peste hotare de svabii proveniti din România, Ungaria si Iugoslavia;
– Evocãri ale locurilor lor natale;
– Stiri despre svabii rãmasi în România, Ungaria si Iugoslavia;
– Probleme legate de reîntregirea familiilor de svabi;
– Publicã materiale cu caracter denigrator în problema reunirii familiilor, cerând emigrarea în masã a nemtilor din tara noastrã.
Ziarul „Neuland“, organ sãptãmânal al svabilor dunãreni.
– Anul apariției: 1947.
– Sediul: Salzburg, Austria.
– Apare în Editura Svabilor Dunãreni, sub conducerea profesorului A.K. Gauss,costul editãrii fiind recuperat din abonamente.
Conținut:
– Publicã știri calomnioase despre realitatea din tara noastrã, arãtând cã svabii rãmasi în R.S. România o duc greu din punct de vedere material;
– Militeazã pentru reunirea familiilor, cerând ca rudele svabilor din tarã sã plece definitiv în R.F.G. si Austria;
– În ultima perioadã ziarul a început sã publice stiri despre unele realizări în domeniul industriei si agriculturii din localitățile sau raioanele locuite de sasi si svabi.
„Almanahul nemților dobrogeni“ din R.F. a Germaniei
– Anul apariției: 1956.
– Sediul: Stuttgart.
– Apare anual, într-un numãr de 1 200 exemplare, sub îndrumarea organelor noastre, iar o parte din materialele publicate au fost trimise din tarã.
– Se difuzeazã în rândul „Volksdeutsche“ din R.F. a Germaniei si Austria.
Conținut:
– Materiale privind dezvoltarea Dobrogei (economicã, socialã, turism etc.);
– Evocãri ale trecutului istoric, tradițiilor si obiceiurilor dobrogene;
– Literaturã descriptivã despre Dobrogea.
Ziarul „Românul American“
– Anul apariției: 1913, în limbile românã si englezã.
– Sediul: Detroit, Michigan. Se editeazã bilunar, într-un tiraj de 8–900 exemplare.
Este organul oficial al „Clubului civic român“, din care fac parte românii-americani adepți ai regimului nostru.
– Este difuzat românilor din S.U.A. si Canada pe bazã de abonamente.
Ziarul este redactat în parte de Hary Fãinaru si Maria Nila. O altã parte reproduce articole din presa literarã din tarã.
Trateazã probleme ale miscãrii muncitorești americane de pe poziția Partidului Comunist American. Din aceastã cauzã, este înregistrat de autoritãtile S.U.A. pe lista „Asociațiilor si publicațiilor aflate în slujba unor puteri strãine“.
Lipsa unor redactori bine pregãtiti face ca forma si conținutul ziarului sã fie slabe și sã aibã putini cititori.
Revista „Credința“, organ al Episcopiei Misionare Române în America
– Anul apariției: 1950, în limbile românã si englezã.
– Sediul: Detroit, Michigan, S.U.A.
– Se editeazã lunar, într-un tiraj de 1 500–2 000 exemplare.
– Este condusã de episcopul Victorin Ursache si scriitorul diacon Valeriu Anania,
aflați sub jurisdictia Patriarhiei din București.
– Apare cu fondurile ce se strâng din cca 300 abonamente, cu unele subvenții din
partea Patriarhiei si donații ale unor români americani.
– Pânã în anul 1965 a avut o apariție sporadicã, cu un conținut si o formã slabe.
Din noiembrie 1965 – dupã trimiterea lui V. Anania la Detroit – ziarul s-a îmbunătățit.
– „Credința“ are caracterul unui ziar de informare asupra vieții bisericești si cultural
– sociale a comunităților române din S.U.A. si Canada, aflate sub jurisdicția Episcopiei Misionare. Din noiembrie 1965, în paginile ziarului se publicã articole de propagare a limbii, culturii si tradițiilor poporului român în rândurile emigrației române din S.U.A. si Canada.
Almanahul „Credinta“
– Anul apariției: 1951.
– Se editeazã anual, în cca 2 000 exemplare, în limbile românã si englezã.
– Este scos la Detroit de Episcopia Misionarã Ortodoxã Românã în America.
Pe lângã materialele de dogmã si informare bisericeascã, în almanah se publicã scrieri cu conținut literar, artistic si istoric, în care sunt popularizate limba, cultura și tradițiile poporului român.
Almanahul se bucurã de o largã popularitate si aprecieri din partea emigranților români din S.U.A., Canada si alte tãri.
„Almanahul Bisericii Ortodoxe Române“ din Anglia
– Anul apariției: 1967.
– Sediul: Londra.
– Apărut într-un tiraj de 1 000 de exemplare, în limbile românã si englezã, având sprijinul financiar din tarã.
Almanahul conține, pe lângã materialele de cult, si articole cu caracter istoric, literar si artistic, popularizând astfel cultura, istoria si tradițiile poporului nostru.
Sunt publicate, de asemenea, impresii favorabile tãrii noastre ale unor turiști strãini
care au vizitat R.S. România.
Almanahul editat de Biserica Ortodoxã din Viena
– Anul apariției: 1961.
– Sediul: Viena.
– Editat într-un tiraj de 1 200 exemplare, de cãtre parohia Bisericii Ortodoxe Române din Viena.
– Se difuzeazã emigranților români din Austria, R.F. a Germaniei, Franța, Anglia, S.U.A., Canada, Brazilia etc.
Conținut:
– Articole despre activitatea coloniei si a Bisericii Ortodoxe Române din Viena.