George Popescu-Glogoveanu: Prezent!

Din Craiova primim trista veste că ne-a părăsit încă un cavaler al creștinătății: George Popescu-Glogoveanu, legionar, fost deținut politic timp de 21 de ani executați sub dictaturile antonesciană și comunistă, unul din cei care, prin comportamentul lor demn, integru şi plin de dragoste cu care au parcurs acest calvar, au impus în societatea românească noțiunea de "sfinți ai închisorilor".

Partidul "Totul pentru Ţară", Fundația Ion Gavrilă Ogoranu și Federația Română a Foștilor Deținuți Politici Luptători Anticomuniști aduce un pios omagiu memoriei luminoase a celui ce a fost camaradul şi fratele nostru: George Popescu - Glogoveanu, prezent!

Repere biografice

 Se naşte la 7 mai 1919, în oraşul Pleniţa, judeţul Dolj, descendent pe linie maternă din familia boierească a Glogovenilor, cu un rol major în revoluţia lui Tudor Vladimirescu din 1821 şi înrudindu-se cu familia de cărturari Ciorănescu.

Între 1926-1930 urmează clasele primare la Şcoala nr. 1 din Pleniţa. În 1931 susţine examenul de admitere la Colegiul Sf. Sava din Bucureşti. Tot în 1931 susţine un examen de admitere şi la Liceul Militar Mânăstirea Dealu.

Între 1931-1935 urmează clasele gimnaziale la Liceul Tehnic din Pleniţa şi la Liceul Fraţii Buzeşti din Craiova, un prestigios liceu unde predau profesori specializaţi în Franţa şi Germania.
 Datorită contextului politic şi a întemnițării timp de 23 de ani, este nevoit, așa cum s-a întâmplat cu o parte a generației sale, să-și încheie cursurile liceale după eliberarea din temnițele comuniste, la Liceul Fraţii Buzeşti şi Tudor Arghezi.

La 15 martie 1936 autorul editează revista „Dunărea Albastră”.

Participă la conferinţele organizate de Asociaţia Prietenii Ştiinţei Gh. Ţiţeica, filiala Craiova, fondată de profesorii Constantin Fortunescu şi Charles Logier, unde îi va întâlni pe: Radu Gyr, Constantin Rădulescu-Motru, Mircea Eliade, Liviu Rebreanu, Ionel Teodoreanu, I. D. Ştefănescu.
 În 1938, face parte din Comitetul de Administrație al Asociației Prietenii Științei. În 1938-1939, urmează studiile la Institutul de cultură italiană din Craiova, condus de rectorul Paulo Soldatti, un fel de Universitate liberă, după modelul occidental.

Politic, a activat, ca majoritatea elitei intelectuale interbelice, în Mişcarea Legionară. În 1933, întră într-un cuib legionar, iar în 1941 (lunile ianuarie-septembrie) devine şeful Frăţiei de Cruce din Oltenia, organizaţia de tineret a Mișcării Legionare.

Arestat în 4 septembrie 1941, împreună cu fratele său mai mare, de către regimul antonescian, care nu a ezitat să trimită la închisoare elevi de 14-15-16 ani și având printre capetele de acuzare un caiet de notițe și volumul Îndemn la simplitate (1941) a lui Ernest Bernea, trece printr-o lungă experientă recluzionară. 
Astfel, străbate o întreagă geografie penitenciară: Craiova, Alba Iulia, Văcăreşti, Târgşor, Noua Culme, Jilava, Periprava, Aiud, unde a stat cea mai mare parte a detenției, fiind eliberat în 1964, în urma decretului de amnistie generală.

În cei 23 de ani de închisoare neîntreruptă, autorul a cunoscut o mulțime de personalități: 
de la Mircea Vulcănescu, Radu Gyr, Henry Ghica, Alexandru Ghica, Constantin Gane, Profesorul I. C. Petrescu, Istrate Micescu, până la Mircea Nicolau, Iuliu Stănescu, Traian Trifan, Traian Marin, Ilie Niculescu, Valeriu Gafencu, Arsenie Papacioc, Luca Dumitrescu, Ştefan Iacobescu, Alexandru Ştefănescu, viitorul Monah Atanasie.

Din 1990 este secretarul şi, ulterior, vicepreşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici Anticomunişti din Craiova (AFDPA).

După decembrie 1989 participă la diverse conferinţe organizate de Fundaţia Profesor George Manu, fie cu ocazia unor lansări de carte, fie cu prilejul rememorării unor personalități culturale interbelice.
 Toate aceste colocvii susținute de autor vin în prelungirea programului de culturalizare din perioada Societăţii Prietenii Ştiinţei. La 18 mai 1995, cu ocazia lansării primului volum de versuri Radu Gyr.
 Sângele temniţei. Balade I, ediţie îngrijită de Simona Popa, Timişoara, Editura Marineasa, 1992, George Popescu Glogoveanu susţine, la Casa Studenţilor din Craiova, conferinţa Radu Gyr. Omul, opera şi epoca sa.

La 2 octombrie 1993, în cadrul simpozionului dedicat operei şi vieţii lui Radu Gyr, desfăşurat la Liceul Energetic din Craiova, susţine conferinţa Radu Gyr în peisajul naţional şi spiritual românesc.
La 17 martie 1994, cu ocazia comemorării a 54 de ani de la dispariţia lui Nae Ionescu, susține, la Liceul de Artă din Craiova, conferința Nae Ionescu, omul, şcoala şi învăţătura sa.
 La 4 martie 1995, cu prilejul aniversării a 90 de ani de la naşterea lui Radu Gyr, susţine, la Casa Studenţilor din Craiova, conferinţa Radu Gyr şi balada în peisajul spiritual românesc.
 La 17 mai 1995, în contextul centenarului Lucian Blaga, conferenţiază, la Liceul de Artă din Craiova, pe tema De la ontologia misterului la viziunea spaţiului mioritic. La 25 septembrie 1995, cu ocazia lansării propriului volum
Un filosof al istoriei, la Casa Studenţilor din Craiova, George Popescu Glogoveanu susţine conferinţa despre Prefigurări la structura unui nou eon, conferinţă  ce avea să fie tradusă în engleză şi publicată de Traian Golea în buletinul său de studii istorice din California: Reductions to a Structure of a New Aeon ( Romanian Historical Studies, USA, Hallendale, 1995).
Aceeaşi carte a autorului avea să fie lansată şi la Librăria Mihai Eminescu din Bucureşti, la 5 octombrie 1995, alături de volumul lui Nicolae Petraşcu, Din viaţa legionară.

La 22 mai 1996, în contextul comemorării unui deceniu de la moartea lui Mircea Eliade, conferenţiază, la Muzeul de Artă din Craiova, pe tema: De la filosofia mitului la sacralizarea istoriei.
La 17 decembrie 1996, George Popescu Glogoveanu susţine, la Universitatea din Craiova, conferinţa despre Emil Cioran sau drama de a fi şi a rămâne mereu român.

La 19 martie 1997, susține, la Casa Studenţilor din Craiova, o nouă conferinţă despre Nae Ionescu pe care o va repeta şi la Casa Studenţilor din Cluj, la 17 aprilie 1997. La 5 mai 2005, în contextul centenarului Radu Gyr, susţine, la Teatrul din Craiova, conferinţa Radu Gyr şi balada în peisajul interbalcanic.

Este autorul unor volume semnificative: Reductions to a Structure of a New Aeon ( Romanian Historical Studies, USA, Hallendale, 1995); Un filosof al istoriei (Editura Mahadahonda, Bucureşti, 1995); Sub Sabia Cavalerilor Apocalipsului (volum de memorii, Editura Majadahonda, Bucureşti, 1997); Akademos.-ul naeionescian. Existenţă şi destin (Editura MJM, Craiova, 2006); De la Descartes la Nae Ionescu.

O analiză a cartezianismului şi crizele sale majore (Editura Sitech, Craiova, 2006), întrupează modelul origenist în care paradigma culturală coexistă firesc cu cea spirituală, potenţată de altruism şi nobilitate; Pentru o istorie culturală. Societatea Prietenii Ştiinţei (Sitech, Craiova, 2008); Cavalerul de fier al creștinătății. Un filosof al istoriei în actualitate (Sitech, Craiova, 2008).

Link:
http://www.rostonline.org/p310-George+Popescu+Glogoveanu+Repere+bio+bibliografice+

Plecat în legendă: Filon Verca

Pe calea internetului ni s-a transmis, din Franța, că ne-a părăsit şi Filon Verca. Pentru majoritatea românilor, un necunoscut, ca foarte mulţi dintre fraţii noştri din exil, ce pe vremea comunismului şi-au sacrificat cariere şi sănătate, făcând cunoscute lumii libere suferinţele românilor şi protestând la toate conferinţele internaţionale ce priveau “Cortina de Fier” sau drepturile omului, şi, totuşi, Filon Verca este o excepţie.  

În zona munţilor Banatului este un personaj de legendă. Profesorul. P. Hamat îl caracteriza: cea mai remarcabilă virtute a lui Filon Verca este credința lui nelimitată în valorile spirituale ale neamului românesc şi marea lui dragoste față de ţară.

Şi noi îl completăm: şi puterea de jertfă nelimitată în lupta pentru a apăra şi menţine aceste valori. 

Lutul Filon Verca va rămâne în pământul Franţei, dar spiritul, mintea şi sufletul lui Filon Verca va continua să cutreiere aici, între Lugoj şi Orşova, unde îl cunoşteau toţi sătenii cu care a trăit şi a luptat şi ale căror fapte au devenit legende: umbla din sat în sat, era primit şi ascultat în orice colibă, i-a chemat apoi la luptă contra lui Carol al II-lea.

Arestat, reuşeşte să evadeze şi se întoarce pe aceleaşi meleaguri; este paraşutat din străinătate şi, împreună cu alţi fraţi români, angajează lupte armate contra comunismului.

Hărţuit şi urmărit de securitate şi jandarmi, prin codrii şi satele regiunii, este arestat până la urmă, umilit şi schingiuit de jandarmi, este târât prin sate şi predat securităţii din Timişoara, de unde iar reuşeşte să evadeze. Legenda a consemnat mult mai multe situații tragice.

Pe 23 februarie, sicriul lui Filon Verca este depus la biserica din Meaux. Soția și nepotul și cca. 40 de prieteni şi cunoștințe au luat parte la slujba de înmormântare, oficiată de părintele Const. Târziu şi de un cantor, veniţi de la Catedrala ortodoxă din Paris, Sfinții Arhangheli Mihail, Gavriil şi Rafail.

Fundația George Manu, în numele tuturor legionarilor din ţară, aşa cum era consemnat şi pe panglica jerbei pe care camaradul nostru Andrei Popescu a depus-o lângă sicriul lui Filon, era un ultim salut dat Comandantului şi Senatorului legionar Filon Verca. 

Andrei Popescu a transmis soţiei condoleanţe şi regretele celor din ţară pentru pierderea unui om, simbol de jertfă şi demnitate pentru ţara lui. Din ţară şi-a mai amintit cineva de Filon Verca şi l-a miluit: Mitropolitul Banatului, Nicolae Corneanu.

Filon Verca se naşte în satul Petroşniţa, în septembrie 1915, dintr-o lungă generaţie de ţărani care a avut, de-a lungul timpului, trei generaţii de preoţi. 

Filon a fost de la 12 ani cantor în biserica satului. Tatăl său a murit pe front când Filon avea câteva luni.

Mama sa, văduvă, cu puţin pământ şi cu patru copii, dar energică şi raţională, a avut mare influenţă asupra lui Filon, dar s-a opus un timp să-l dea la liceu, fiindu-i necesar pentru munca câmpului.

Ambiţios, Filon cere învăţătorului şi insistă şi pe lângă mamă, să fie trimis mai departe la şcoală. În final, ajunge elev la Liceul Traian Doda din Caransebeş, unde ia contact cu Frăţiile de Cruce şi se angajează total sufleteşte, mai ales că printre profesorii pe care i-a avut, au fost atât Horia Sima, cât şi Nicolae Pătraşcu.

 Şedinţele, adunările prin păduri, cutreierările prin sate, împreună cu Horia Sima, formează din tânărul Filon un luptător pentru credinţă şi ţară, pe căile legionare, până la sfârşitul vieţii. 

Termină liceul în 1936, intră funcţionar la o întreprindere forestieră, de unde este curând dat afară, fiindcă fusese văzut în coloane de manifestare cu legionarii.

Vrea să se înscrie la Cernăuţi, la teologie, dar soarta îl opreşte la Bucureşti unde, cu ajutorul camarazilor şi făcând apel la faptul că este fiul unei văduve de război, reuşeşte să intre la Facultatea de Litere să obţină locuinţă şi hrană gratuite, într-un cămin.

Este prins în iureşul activităţilor legionare ce aveau loc în Bucureşti, în perioada 1935-1938. Intră în legătură cu personalităţile conducerii legionare, munceşte la mărirea sediului din Gutenberg şi este prezent la toate acțiunile conflictuale cu guvernarea carlistă.

În perioada de teroare a dictaturii carliste, reuşeşte să se strecoare printre agenţii Siguranţei lui Armand Călinescu, fiind mai puţin cunoscut. Ia parte la acţiunile care duc la înlăturarea lui Carol al II-lea, cât şi la cele care au dus la conflictul cu Antonescu. Tras în faţa justiţiei, după lovitura de stat a lui Antonescu, evadează şi reuşeşte să fugă în Bulgaria de unde este luat de germani şi trimis în lagărul din Rostock.

Trecut în lagărul din Buchenwald, după fuga lui Horia Sima în Italia, sub ameninţarea mitralierelor germane, se opune desolidarizării de acesta. După 23 August, urmează o şcoală de pregătire a luptei subversive armate, în Germania. 

Este socotit drept cel mai bun telegrafist şi este paraşutat, împreună cu alţi şase legionari, în munţii Banatului.

Evoluţia situaţiei politice duce la oprirea acţiunilor armate, venirea lui Nicolae Pătraşcu în ţară şi aşa zisa înţelegere cu Ana Pauker, duc la scoaterea intelectualilor legionari din lagărul de la Caracal şi dă posibilitatea legionarilor urmăriţi în întreaga ţară, să revină la viaţă normală şi să înceapă reorganizarea Mişcării Legionare, pentru acţiunile care se prevedeau în lupta contra comunismului.

Filon Verca este neobosit în regiunea lui. În legătură cu Nicu Bălănescu, Spiru Blănaru, Domoşneanu şi multi alţii organizează grupe de rezistentă în diverse puncte care, la momentul potrivit, aveau să intre în luptă cu forțele securității și armatei comuniste.

După abdicarea regelui, au început abuzurile regimului comunist, care nu mai avea nicio reţinere: naţionalizarea întreprinderilor private, forţarea colectivizării, arestările tuturor celor care ar fi putut să le facă vreo opoziţie (în 15 Mai, au arestat 15 mii de legionari şi simpatizanţi) care au dus la reacţia populaţiei româneşti asuprite. 

Echipele din Banat ce se organizaseră și cu ajutorul lui Filon Verca, au trecut la acțiune. Au fost lupte grele între Securitate și unitățile de rezistentă formate din legionari și localnici, printre care, cele mai cunoscute au fost cele de la Pietrele Albe. 

Filon Verca este arestat și schingiuit în beciurile Securități de la Timișoara, de unde reușește iarăși să evadeze. 

Trece în Iugoslavia, unde are multe de suferit din cauza UDBA, Securitatea sârbă. Reuşeşte să scape şi din mâinile securităţii sârbeşti şi ajunge în Grecia.

Doi ani zace într-un lagăr din Grecia, în condiţii foarte proaste. 

Mulţumită societăţii IRA, care se ocupa de soarta emigranților de sub regimurile comuniste, obţine şederea în Spania, i se achită valoarea drumului şi i se dă un însoţitor. Verca scapă de însoţitor, rămâne în Franţa, ia contact cu organizațiile legionare.

Prin Mircea Muşetescu este introdus în școlile de pregătire a românilor ce trebuiau să fie parașutați de către francezi în România, pentru acțiuni de luptă contra regimului comunist.

Politica apuseană de înţelegere cu URSS duce la desfiinţarea acestor şcoli. Filon Verca face o şcoală de desen tehnic şi intră la o întreprindere. S-a căsătorit cu o franţuzoaică şi au avut un băiat.

A urmat marea tragedie care le-a zdruncinat viaţa pentru multă vreme. Feciorul lor şi tânăra soţie, proaspăt căsătoriţi (aveau un copil de câteva luni) au fost găsiţi morţi în vila pe care o locuiau din cauza unei proaste funcţionări a instalaţiei de gaze. Domnul, totuşi, s-a îndurat de ei, copilașul ce se afla la etaj, a scăpat cu viață și le-a întărit moralul și dorința de a mai trăi.

ICA TANASE ȘI FILON VERCA

Filon Verca (stânga) în Spania, împreună cu generalul Chirnoagă și cu Radu Ghenea

 Filon Verca, primul din stânga, alături de Mircea Nicolau și Traian Golea, la Madrid...

Traian Golea, Gh. Cretu, Filon Verca și Mircea Dimitriu

În permanentă legătură cu grupele legionare din Franța, Filon Verca părăsește arma și telegraful şi luptă cu pana. În toate scrierile lui prezintă situația tragică din România, abuzurile lumii comuniste și neînțelegerile din Occident față de aceste suferințe. 

Multe pagini ale revistei Carpații din Spania sunt pline de scrisul lui Filon Verca. A fost colaborator la revista Permanențe, prezentând situaţa din Europa şi influenţa asupra problemelor românești. 

După 1990 apar în ţară peste 18 volume din scrierile lui Filon Verca. Şi de la picioarele Domnului, Filon Verca va încerca să ajute ţara în pericol.
 Ne rugăm Domnului pentru sufletului lui generos şi atât de frământat, să-i dea liniștea mântuirii. Îndură-Te, Doamne!

Poemul camaradului  domnul Nicolae Oprescu, dedicat memoriei lui Filon: 
Te-ai ridicat din brazdă

Te-ai ridicat din brazdă
Filon de bucurie, În inimă să porți
Pe drumuri neștiute, Iubirea de Hristos, Iubirea de acasă
În lunga-ți pribegie. Te-ai ridicat în munți
Şi pe coline-ascunse, Purtat-ai cu mândrie
În candela din gând, O flacără la care
Ne-am luminat pe rând. Spre cer te-ai ridicat,
În brazdă te re-ntorci, Băut-ai pân’ la fund
Cupa ce ți-a fost plină, Iar din amarul ei
Tu ai făcut lumină. Azi, plini de resemnare
Te însoțim în gând, Smerene şi iubire
Cuprinde-al nostru piept, Rămâi în veșnicie
Filon Verca... Prezent !

Doamna Ginette Verca  la cimitirul de lângă Meaux, Franța

Preluare articol de pe saitul

Permanențe

Fundația Profesor George MANU

Comandantul legionar Bartolomeu Livezeanu a încetat din viata în toamna anului 1985, în București

"LIBERTATEA", New York

Director: Nicolae Nitã

Anul V, Iunie, Nr. 47, 1986

Căpitanul împreună cu Sica Popescu,Bartolomeu Livezeanu la Carmen.Sylva.

Încă un camarad din "Vechea Garda" ne-a părăsit pentru totdeauna. Comandantul legionar Bartolomeu Livezeanu a încetat din viata în toamna anului 1985, în București. Date mai ample nu avem și nici împrejurimile morții nu le cunoaștem.

Cei tineri nu l-au cunoscut decât din cărțile de cântece în care figura și el cu câteva, alături de acea generație de început care dăduse primele noastre marșuri, doine și versuri: 

Tache Savin, părintele Cucuietu, Viorica Lazarescu, Nicu Iancu, Iustin Iliesu, Simion Lefter și alții. Cei mai vechi dintre noi îl știam mai bine. Crescuserăm împreună. Ii spuneam Vuta iar alții Bart.  

In anul 1937, Februarie, se distinge, alături de Ion Victor Vojen, ca organizator al funeraliilor lui Ionel Mota și Vasile Marin. 

Era un oltean și un camarad minunat. Terminase primele studii la Colegiul Carol I din Craiova, ca sa ajungă student al Facultății de Drept din București și militant de prima linie în Legiune. 

Coborâse "de sus de pe Olt din poiene, din vârfuri de munți Cozieni", odată cu Victor și Dumitru Barbulescu si la mica distanta de primii deschizători de drumuri olteni: Iuolica Stanescu, Sergiu Torjescu, Voicu Popescu, Victor Medrea, urmați de Nae Rosulescu, nemuritorul Radu Gyr, Ion Ciorogaru și atâtea zeci de mii de țărani, muncitori și intelectuali care, "în tânăra lor primăvara, arzând "de stelele-aceluias crez" erau dornici sa facă "o tara ca soarele sfânt de pe cer". Visul însă nu s'a împlinit. Deodată parca a amuțit totul. "Se stinse și doina și graiul"...

Ne-am întâlnit pe frontul de Răsărit care făcea parte din destinul nostru, destinul neamului întreg, destinul creștinătății. In marea bătălie de la Kerci, în Crimeea, ne-am nimerit la un moment dat în aceiași tranșee. Unitățile noastre, formate din olteni din județele Mehedinți, Gorj și Dolj, ajunseseră sa colaboreze pentru câteva zile, în cadrele aceleiași armate care dădea bătălia.
După nimicirea inamicului, ne-am despărțit definitiv, fără a mai afla dacă unitatea din care el făcea parte a trecut și ea Strâmtoarea Ienicale, odată cu unitatea mea, ca sa continue lupta în Caucaz.

După ce România și-a trădat camarazii de arme și s'a unit cu foștii inamici, regimentul din care făcea parte Bartolomeu Livezeanu a continuat lupta pe frontul de Vest, dar după scurta vreme Bartolomeu cade grav rănit și totodată este distins cu cea mai înaltă decorație militara romanească, "Mihai Viteazul", căreia i s'a adăugat mențiunea "cu spade", contrarie vechilor noastre tradiții.

De aceea, el nu a simțit bucuria adevărată a unei distincții cu adevărat românești. Aceste "spade" anulau valoarea faimoasei decorații de alta data, ca pana la urma înșiși comuniștii, care o inventaseră sub noul nume, sa nu-i dea absolut nici o importanța. Drept răsplată pentru a o fi primit, Livezeanu a fost întemnițat și prigonit la fel cu noi, vechii lui camarazi. In aceasta postura, de condamnat, si nu de viteaz decorat cu Mihai Viteazu, chiar și "cu spade", l-am reîntâlnit în temnițele deschise noua de cei care l-au distins pe front.

Ajuns intre camarazii sai, și-a revenit. Ne-am revăzut "bătrâni și cu fete de ceara", purtând, însă, cu grija în adâncimile sufletului chinuit, puritatea și frumusețea idealului căruia ne dedicasem.

El lasă o dâră de lumină pe pământul patriei care va străluci mereu pana când vor dispare toți acei camarazi care l-au iubit și respectat.

 Toți, oriunde ne-am afla, ne ridicam mâna dreaptă spre soare, spre cer, spre Dumnezeu și în memoria lui spunem:

 PREZENT! 

Transmitem condoleanțele noastre umile soției lui Octavia și fiicei lui Cornelia, iar pentru credința lui în Neam și Legiune sa dam glas mult îndrăgitului de toți marș închinat de Radu Gyr și Nelu Manzatti, Olteniei lui frumoase:

"...De sus de pe Lotru coboară Coloana lui Brâncuș


Din Bistrița, Râmnic, Horez
Si'n tânãra lor primăvară
Ard stelele-aceluiasi crez"...


"...Ei totul jertfesc pentru tară

S'o crească din vise fierbinți
Si-un verde Luceafăr de pară
Ii duce spre mari biruiți..."

                                                   de Victor Corbut

Sursa:

http://www.miscarea.net/libertatea-exil.htm

          Chemarea jertfei

                                              de Bartolomeu Livezeanu

Prin furtuni,
Închisori, noi trecut-am,
Miselii și trãdãri am cãlcat.
Suferinti ne-au cãlit în credintã,
Pentru Cruce viteji noi am luptat.
Sã se-nalte prin noi întreg neamul,
Strãluceascã legiunea în veci,
Si sub steagul cel verde de-a pururi
În rânduri de eroi tu ai sã treci.

Refren:
Legionare,
Legionare,
Ca pe vremuri strãmosesti,
Jertfa ta sã fie mare,
Fala Neamului s-o cresti.
Legionare,
Legionare,
Sfânt Arhanghel-ti cere iarã:
Înfruntã-ti senin toti dusmanii,
Si-aruncã-ti cãlãii în parã.
Legionare,
Cãpitanul te-a chemat
Legionare stii sã mori,
Legionare esti ne-nfricat.

Glas de-azur
Si porunca, rãsunã
Azi prigoana cea asprã va trece.
Legionarii viteji se adunã,
Si lovesc în cei ce-s fãr' de lege.
Din adâncuri se-naltã Legiunea,
Lanturi cad si-nchisori se deschid;
Cãpitane, mereu vei fi îndemnul
Prin jertfe de eroi ai biruit.

Refren...

========================================================

======================================================================

========================================================

Fisa matricola penala

=========================================================

 ======================================================================

 ==========================================================