VICTORIEI!
Dulce căprioară săgetată,
unde-i tristul tău surâs de altădată?
Cum! Cum aș vrea să te urmez printre stejari și brazi,
în prăpastie să nu cazi!
Peste frunte-mi noaptea grea se lasă
și nicăieri nu mă mai simt la mine acasă!
Zilele mi-s atât de pustii și puține,
cum să mai alerg prin furtună cu tine?!
La orice pas mi se rupe câte-o catușă
și moartea îmi bate, îmi bate la ușă!
Aron Cotruș
Moare într-un accident de automobil Victoria Pandrea, în memoria căruia Aron Cotruș va scrie poeziile "Dulce Căprioară săgetată....", "În amintirea Victoriei", "Cu un strigăt scurt și viu".
ÎN AMINTIREA VICTORIEI
Intră și iese când vrea,
este stăpână în casa și-n inima mea.
Nu mai sunt pe nimica domn,
doarme lângă mine și mă scoală din somn,
fără teamă că mă deșteaptă și mă supară, poate.
Ea îi de-acuma doamnă peste toate,
peste bune și rele
până la capătul zilelor mele...
Ea intra și iese ca o crăiasă, de moarte-ncoronată
și va porunci în viața-mi ca nimeni niciodată.
Poate Dumnezeu a vrut să fie așa;
nu ne-am putut uni în viață
și ne-a unit pentru totdeauna moartea ei,
Dacă-n viața au fost neînțelegeri între noi,
acum nu mai este nici una.
Ea-i de-acum înainte aurora, amiaza, ziua, seara și noaptea
zilelor mele și nimic nu se mai întâmplă,
în viața mea fără cuvântul și pecetea ei.
August 26, 1957
M-AI PIERDUT
M-ai pierdut, n-ai vrut nici cum,
să mai crezi că-ți ies în drum.
Te-am pierdut și-ntr-una sânger,
parc-aș fi pierdut un înger.
Prin ai vieții codrii deși,
știu că-n drum n-ai să-mi mai ieși,
numa-n vis sub chip de înger,
să mă faci mereu să sânger.
Hot Springs, Arkansas. Septembrie 14. 1957
CĂPRIOARA
Căprioară dulce, săgetată-n piept,
la ce izvor de-argint să te aștept?
Cum să te-nsoțesc de-acum pe-același drum?
Cu pașii grei cu ochii mei de fum,
alb sunt, mâhnit și-uitat
și capul nu am unde să mi-l pun!
Pe țărmii Oceanului, ce-am căutat??
CU UN STRIGĂT SCURT ȘI VIU
Cu un strigăt scurt și viu,
ți-ai schimbat patu-n sicriu...
Ca răpita-n cer, de vis,
ochii nu ți-ai mai deschis...
Și-am rămas fără de glas,
ca de-un glonț iîn frunte tras.
Să mă culc și să mă scol,
ca pe-o margine de gol.
Să-mi rămână-n veci neșters
negrul drum pe care-ai mers...
PAS PUSTIU
Pas pustiu e pasul meu de fum,
cin' l-ar mai putea opri vreodată-n drum?
Cum aș vrea ca pe-un vrăjit covor
lin, fericirea să ți-o pun sub picioare,
pe când eu să tot scapăt și să scapăt,
în al vieții codru fără capăt...
RUGĂCIUNE
Albă floare a Carmelului,
dulce mielușea a mielului,
roagă-te pentru Virginia cea dusă departe,
în împărăția de peste moarte.
Și pentru cea ce trăiește aproape,
dincoace de marile și amarele ape.
Și nu-ți uita nici de cel ce trăiește ca o nălucă
ce vrea prin furtuni crucea până la capăt să și-o ea
dar umerii mușcații de vifore prea multe
umerii de plumb, nu pot să-l mai ducă...
Carmel, California, Decembrie 10.1957
Poezii de Aron Cotruș
