Până la mijlocul secolului al XIX-lea, Sânzienele era o sărbătoare însemnată în societățile rurale din Oltenia, precum şi în întreg spațiul românesc.
SĂRBĂTOAREA SÂNZIENELOR ÎN TRADIȚIA POPULARĂ DIN OLTENIA
de ANCA CEAUȘESCU
Articolul face parte din proiectul de cercetare Cultură populară şi valori spirituale în Oltenia. Permanenţă şi schimbare în practica obiceiurilor calendaristice şi cele legate de existența umană, inclus în programul de cercetare al Institutului de Cercetări Socio-Umane „C. S. Nicolăescu-Plopşor”: „Dezvoltarea economico-socială, politică şi culturală a Olteniei istorice, condiția integrării în comunitatea euroregiunilor”.
Articolul a fost preluat
din
ARHIVELE OLTENIEI, Serie nouă, nr. 31, 2017, p. 285-294
din
ARHIVELE OLTENIEI, Serie nouă, nr. 31, 2017, p. 285-294
====================================================
==========================================================
====================================================
Plângeri privind zgomotul asurzitor în perioada Sânzienelor din Insula Jersey
O scrisoare de plângere către editorul la Gazette de Jersey (1823)
Știați
că în urmă cu 200 de ani au existat plângeri cu privire la zgomotul
din mijlocul verii în oraș? Locuitorii au fost nevoiți să suporte două
săptămâni de suflare în scoici și coarne de suflat!
La acea vreme, cea mai lungă zi – sau Ziua Sfântului Ioan – era o ocazie
importantă, iar împlinirea anului era marcată cu focuri de tabără,
zgomot și evenimente sociale.
Știm că aceste sărbători nu s-au limitat la zonele rurale, după cum confirmă o scrisoare către „Gazette de Jersey”, din 3 iulie 1823 – un locuitor din oraș s-a plâns de zgomotul asurzitor al scoicilor și al coarnelor suflate de „côneurs” (Jèrriais pentru corn-suflatori) în St Helier cu o săptămână înainte și o săptămână după Ziua Sfântului Ioan.
sursa: Jersey Heritage