FIULUI MEU
Tu anafură cu miez de lumină,
Taină, arhaic, din trupu-mi te-ai frânt,
O clipă veacul s'a oprit în surdină,
O clipă Domnul a umblat pe pământ.
Când luna ți-a așternut scutec de împărat
Și cu sufletul pe arcușuri l-am legănat
Chipul tău de floare și înger mie
Ce l-au învelit ochii-mi în borangic.
Îngropat-ai zile-mărgeaua vieții
Ca slovele'n sunet de rime poeții...
Anii tăi fragezi în munci răposați
Ce'n paza stelelor rămân lăsați
O. groapa asta de galben lut! ..
În groapa asta cum de-a încăput
Atâta lumină nădejde și vis
Din ochii pe care moartea i-a 'nchis? ..
Spune-mi Tu. Doamne!
DORINA IENCIU
ARIPI DE LUMINA
rime și poeme în proză
MADRID 1963
Dorina Ienciu, (Victoria Borza) s-a născut în comuna Bratca, județul Bihor, la 14 august 1887.
Arestată politic, împreună cu întreaga familie a cunoscut ororile închisorilor comuniste (Jilava).
Și-a pierdut soțul, fost inspector general în Ministerul Cultelor, la penitenciarul Aiud în anul 1952.
Fiul ei, la scurt timp după eliberare de la Gherla și-a pus capăt zilelor.
Părăsește țara în 1960, stabilindu-se în Franța.
Aici colaborează la principalele publicații ale exilului: „Buna Vestire”, „Drum”, „Apoziția”, „Revista scriitorilor români”, „Vatra”.
Publică în exil trei cărți de versuri: Aripi de lumină, rime și poeme în proză, Madrid, 1963 (colecția „Dacoromania”), Versuri (Editura Ioan Cupșa, Paris, 1972)
și Poezii (Editura Ioan Cupșa, Paris, 1979).