Gheorghe Andreica s-a nascut pe 4 august 1931, in Viseu de Sus, judetul Maramures. A urmat liceul "Dragos-Voda" din Sighetul Marmatiei.
In vara anului 1948, in inchisoarea din orasul unde studia, a fost incarcerat alaturi de un lot de 18 elevi si studenti anticomunisti, numiti ulterior "lotul Visovan" si incarcerat doi ani in inchisorile comuniste de la Sighetul Marmatiei, Jilava si Targusor.
Dupa eliberare, lucreaza prin diverse locuri si devine student la Facultatea de Filologie Franceza. In preajma Revolutiei anticomuniste din 1956, din Ungaria, dupa trei semestre, i se insceneaza un proces si e condamnat la 16 ani de inchisoare. Este gratiat in 1963.
Se retrage pe un santier din Zlatna, iar in februarie 1964 se casatoreste. Dupa ce este nevoit sa supravietuiasca lucrand in mai multe santiere din tara, se stabileste la Constanta. In1968 este admis la Facultatea de Drept din Cluj, iar apoi se transfera in Bucuresti.
Dupa absolvire si pana la pensionare, in 1990, lucreaza ca jurist, apoi consilier juridic la Uniunea Judeteana a Cooperativelor Agricole de Productie din Constanta.
Cu mult inainte de Revolutia, a inceput sa scrie despre experientele suferite in inchisorile comuniste. Intrucat cei persecutati de comunisti nu aveau voie sa comunice intre ei sau sa povesteasca cele indurate, in 1990, prin infiintarea Asociatiei Fostilor Detinuti Politici, a reusit sa ia contact cu multi dintre colegii de temnita, printre care Voinea Octavian, Aurel Obreja sau Aurel Visovan.
Scrierile sale autobiografice, "Cu ghiozdanul la inchisoare\", "De la Cluj la Satu-Mare\", "Targusorul Nou, inchisoarea minorilor\", "Seriful\", "Urmarire" sau "Mult dorita Libertate\" sunt o descriere complexa a dictaturii impuse in Romania de tancurile sovietice.
Gheorge Andreica si-a implinit datoria morala de a-i pastra in sufletul sau si pe fostii colegi de suferinta in cartile: "Omul din Groapa\", "Pentru o lingura de arpacas\", cele doua volume "Dumnezeul meu, de ce m-ai parasit\", "Cei doi muzicieni\" sau "Lumini ce nu se sting\"- scrisa dupa marturiile lui Tache Rodas.
Se adauga lucrari de o insemnatate deosebita despre "reeducarile" (unele dintre cele mai infioratoare metode de distrugere a psihicului detinutilor prin torturi psihice si fizice, unice chiar si intr-o eventuala istorie a cruzimilor umane) din inchisorile comuniste Pitesti, Gherla si Aiud, dupa marturii ale unor supravietuitori printre care "Masacrarea studentimii romane\" dupa relatarile lui Octavian Voinea sau "Marturii din iadul inchisorilor comuniste\" dupa marturiile lui Puiu Atanasiu.
Perioada de dupa 1964 este concentrata in titlurile "Traiasca hotimea romana\" sau "Que Vivat la Republica\". Scrierile lui Gheorghe Andreica sunt, insa, mult mai numeroase. Ele raman marturie de lupta si izbanda, tuturor celor ce cred ca gratiile si gloantele nu pot infrange setea de libertate.
Inmormantarea a fost facuta la cimitirul Fostilor Detinuti Politici din Constanta, la numai doua luni dupa decesul sotiei sale", povesteste fiul scriitorului, Tudor Andreica.
...............................................................................................................................................................
Sursa: Telegraf
Editia de Marti, 25 Ianuarie 2011
Carte format PDF - Toate drepturile rezervate privind drepturile de autor - Faceți click sau apăsați pe poză pentru a citi cartea
Carte format PDF - Toate drepturile rezervate privind drepturile de autor - Faceți click sau apăsați pe poză pentru a citi cartea